15 definiții pentru tentativă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TENTATIVĂ, tentative, s. f. Acțiune întreprinsă în scopul de a realiza ceva, fără siguranța izbânzii; încercare (neizbutită). ♦ (Jur.) Încercare de a săvârși o infracțiune. – Din fr. tentative.

TENTATIVĂ, tentative, s. f. Acțiune întreprinsă în scopul de a realiza ceva, fără siguranța izbânzii; încercare (neizbutită). ♦ (Jur.) Încercare de a săvârși o infracțiune. – Din fr. tentative.

tentati sf [At: NEGULICI / Pl: ~ve / E: fr tentative] 1 Acțiune întreprinsă cu scopul de a realiza ceva sau de a ajunge la ceva, fără a avea siguranța succesului. 2 Încercare (neizbutită) Si: (ltr) tentamen. 3 (Jur) Încercare nereușită de a săvârși o infracțiune.

TENTATIVĂ, tentative, s. f. Acțiune întreprinsă cu scopul de a realiza ceva sau de a ajunge la ceva, fără siguranță deplină de succes; încercare (neizbutită). Să reprime orice tentativă a acuzaților de a tulbura liniștea publică. CAMIL PETRESCU, T. II 605. Înainte de-a pune capul pe pernă, repetă o tentativă neizbutită să aducă oarecare rînduială în părul cîlțos și rebel. C. PETRESCU, Î. II 52. Orice tentativă de congres a fost înăbușită vreme de 20 de ani. SAHIA, U.R.S.S. 203.

TENTATI s.f. Acțiune întreprinsă în scopul de a realiza ceva, fără a avea însă siguranța izbîndei; încercare (neizbutită). ♦ (Jur.) Încercare de a săvîrși o infracțiune. [Cf. fr. tentative, it. tentativo].

TENTATI s. f. 1. acțiune întreprinsă în scopul de a realiza ceva, fără siguranța izbânzii; încercare (neizbutită). 2. (jur.) încercare de a săvârși o infracțiune. (< fr. tentative)

TENTATIVĂ ~e f. 1) Acțiune prin care se încearcă să se ajungă la un rezultat; încercare. 2) jur. Încercare de a comite o infracțiune. /<fr. tentative

tentativă f. încercare de a face să reușească ceva.

*tentatívă f., pl. e (fr. tentative, d. mlat. tentativa). Încercare: tentativă de furt.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tentati s. f., g.-d. art. tentativei; pl. tentative

tentati s. f., g.-d. art. tentativei; pl. tentative

tentati s. f., g.-d. art. tentativei; pl. tentative

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TENTATI s. încercare. (O ~ de record.)

TENTATI s. încercare. (O ~ de record.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

tentativă, tentative s. f. (deț.) deținut care se străduiește să obțină o poziție cât mai convenabilă în penitenciar.

tentativă de sarmale expr. (deț.) amestec de arpacaș cu varză.

Intrare: tentativă
tentativă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tentati
  • tentativa
plural
  • tentative
  • tentativele
genitiv-dativ singular
  • tentative
  • tentativei
plural
  • tentative
  • tentativelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tentati, tentativesubstantiv feminin

  • 1. Acțiune întreprinsă în scopul de a realiza ceva, fără siguranța izbânzii; încercare (neizbutită). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: încercare
    • format_quote Să reprime orice tentativă a acuzaților de a tulbura liniștea publică. CAMIL PETRESCU, T. II 605. DLRLC
    • format_quote Înainte de-a pune capul pe pernă, repetă o tentativă neizbutită să aducă oarecare rînduială în părul cîlțos și rebel. C. PETRESCU, Î. II 52. DLRLC
    • format_quote Orice tentativă de congres a fost înăbușită vreme de 20 de ani. SAHIA, U.R.S.S. 203. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.