TENTATIVĂ, tentative, s. f. Acțiune întreprinsă cu scopul de a realiza ceva sau de a ajunge la ceva, fără siguranță deplină de succes; încercare (neizbutită). Să reprime orice tentativă a acuzaților de a tulbura liniștea publică. CAMIL PETRESCU, T. II 605. Înainte de-a pune capul pe pernă, repetă o tentativă neizbutită să aducă oarecare rînduială în părul cîlțos și rebel. C. PETRESCU, Î. II 52. Orice tentativă de congres a fost înăbușită vreme de 20 de ani. SAHIA, U.R.S.S. 203.