10 definiții pentru tentant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TENTÁNT, -Ă, tentanți, -te, adj. Care tentează, atrage; ispititor, ademenitor. – Din fr. tentant.

TENTÁNT, -Ă, tentanți, -te, adj. Care tentează, atrage; ispititor, ademenitor. – Din fr. tentant.

tentant, ~ă a [At: DN2 / Pl: ~nți, ~e / E: fr tentant] Care tentează (1) Si: ademenitor, ispititor.

TENTÁNT, -Ă adj. Care tentează; ispititor, atrăgător, îmbietor. [Cf. fr. tentant].

TENTÁNT, -Ă adj. care tentează; ispititor, atrăgător, îmbietor. (< fr. tentant)

TENTÁNT ~tă (~ți, ~te) Care tentează; ispititor; îmbietor. /<fr. tentant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tentánt adj. m., pl. tentánți; f. tentántă, pl. tentánte

tentánt adj. m., pl. tentánți; f. sg. tentántă, pl. tentánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TENTANT adj. ademenitor, atrăgător, ispititor, îmbietor, seducător. (O perspectivă ~.)

Tentant ≠ dezgustător, scârbos

Intrare: tentant
tentant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tentant
  • tentantul
  • tentantu‑
  • tentantă
  • tentanta
plural
  • tentanți
  • tentanții
  • tentante
  • tentantele
genitiv-dativ singular
  • tentant
  • tentantului
  • tentante
  • tentantei
plural
  • tentanți
  • tentanților
  • tentante
  • tentantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tentant

etimologie: