tenotomie sf [At: DN² / Pl: ~ii / E: fr ténotomie] (Med) Operație care constă în secționarea chirurgicală a unui tendon (1).

TENOTOMIE s.f. Operație care constă în secționarea chirurgicală a unui tendon. [Gen. -iei. / < fr. ténotomie, cf. gr. tenon – tendon, tome – secțiune].

TENOTOMIE s. f. secționare chirurgicală a unui tendon. (< fr. ténotomie)

TENOTOMIE ~i f. Intervenție chirurgicală care constă în secționarea unui tendon. /<fr. ténotomie

tenotomie s. f., art. tenotomia, g.-d. art. tenotomiei; pl. tenotomii, art. tenotomiile (desp. -mi-i-)

tenotomie s. f., art. tenotomia, g.-d. art. tenotomiei; pl. tenotomii, art. tenotomiile

tenotomie s. f., art. tenotomia, g.-d. art. tenotomiei; pl. tenotomii, art. tenotomiile

TENO- „tendon, ligament”. ◊ gr. tenon „tendon” > fr. téno-, germ. id., it. id. > rom. teno-. □ ~cite (v. -cit), s. n. pl., celule conjunctive modificate prinse între fibrele tendoanelor; ~deză (v. -deză), s. f., operație chirurgicală de fixare a unui tendon de os; ~fite (v. -fit), s. n. pl., formațiuni osoase metaplazice sau cartilaginoase, apărute accidental în structura unui tendon; ~liză (v. -liză), s. f., intervenție medicală prin care un ligament este desprins din țesuturile din jur; ~logie (v. -logie₁), s. f., ramură a anatomiei care se ocupă cu studiul tendoanelor; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru afecțiunile tendoanelor; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație de chirurgie plastică de refacere a unui tendon distrus; sin. tenontoplastie; ~rafie (v. -rafie), s. f., sutură medicală a ligamentelor; ~tom (v. -tom), s. n., instrument chirurgical utilizat în tenotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., operație chirurgicală de secționare a unui tendon; sin. tenontotomie.