14 definiții pentru tendențios


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TENDENȚIÓS, -OÁSĂ, tendențioși, -oase, adj. 1. Care urmărește un anumit scop, care trădează o tendință ascunsă; care vrea să insinueze ceva; lipsit de obiectivitate, părtinitor. 2. (Despre o operă literară sau de artă) Caracterizată prin tendință, căreia îi este proprie o anumită tendință. [Pr.: -ți-os] – Din fr. tendancieux.

tendențios, ~oa a [At: MAIORESCU, CR. III, 40 / P: ~ți-os / V: (înv) ~din~ / Pl: ~oși, ~oase / E: fr tendancieux, it tendenzioso] 1 Care urmărește un anumit scop. 2 Care vrea să insinueze ceva. 3 Lipsit de obiectivitate Si: părtinitor.

TENDENȚIÓS, -OÁSĂ, tendențioși, -oase, adj. Care urmărește un anumit scop, care trădează o tendință ascunsă; care vrea să insinueze ceva; lipsit de obiectivitate, părtinitor. [Pr.: -ți-os] – Din fr. tendancieux.

TENDENȚIÓS, -OÁSĂ, tendențioși, -oase, adj. Care urmărește un anumit scop; care trădează o tendință ascunsă, care vrea să insinueze ceva. Acesta este unul din cele mai tendențioase și mai minunate tablouri ale picturii universale. V. ROM. decembrie 1953, 265. Bănuiesc că exagerările tendențioase au creat atmosfera apăsată în general. REBREANU, R. II 14. Pentru acei care vor înțelege mai adînc premisele teoretice expuse mai sus, se va lămuri foarte bine și chestia ideilor sociale în artă... arta tendențioasă. GHEREA, ST. CR. I 297.

TENDENȚIÓS, -OÁSĂ adj. Cu tendință, care are un anumit scop; care vrea să insinueze ceva. [Pron. -ți-os. / cf. fr. tendancieux, it. tendenzioso].

TENDENȚIÓS, -OÁSĂ adj. 1. care urmărește un anumit scop, susține o ideologie. 2. lipsit de obiectivitate, părtinitor. (< fr. tendancieux)

TENDENȚIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care manifestă o tendință ascunsă; lipsit de obiectivitate. [Sil. -ți-os] /<fr. tendacieux

tendențios a. care are o tendență anumită, ascunsă: scriere tendențioasă.

*tendențiós, -oásă adj. (d. tendență; fr. tendancieux). Care are o tendență, o intențiune ascunsă: informațiune tendențioasă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tendențiós (-ți-os) adj. m., pl. tendențióși; f. tendențioásă, pl. tendențioáse

tendențiós adj. m. (sil. -ți-os), pl. tendențióși; f. sg. tendențioásă, pl. tendențioáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TENDENȚIÓS adj. v. părtinitor.

TENDENȚIOS adj. parțial, părtinitor, pătimaș, subiectiv, (rar) pasionat, (reg.) părtăluitor. (O atitudine evident ~.)

Intrare: tendențios
tendențios adjectiv
  • silabație: -ți-os info
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tendențios
  • tendențiosul
  • tendențiosu‑
  • tendențioa
  • tendențioasa
plural
  • tendențioși
  • tendențioșii
  • tendențioase
  • tendențioasele
genitiv-dativ singular
  • tendențios
  • tendențiosului
  • tendențioase
  • tendențioasei
plural
  • tendențioși
  • tendențioșilor
  • tendențioase
  • tendențioaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tendențios

  • 1. Care urmărește un anumit scop, care trădează o tendință ascunsă; care vrea să insinueze ceva; lipsit de obiectivitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: părtinitor attach_file 3 exemple
    exemple
    • Acesta este unul din cele mai tendențioase și mai minunate tablouri ale picturii universale. V. ROM. decembrie 1953, 265.
      surse: DLRLC
    • Bănuiesc că exagerările tendențioase au creat atmosfera apăsată în general. REBREANU, R. II 14.
      surse: DLRLC
    • Pentru acei care vor înțelege mai adînc premisele teoretice expuse mai sus, se va lămuri foarte bine și chestia ideilor sociale în artă... arta tendențioasă. GHEREA, ST. CR. I 297.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre o operă literară sau de artă) Caracterizată prin tendință, căreia îi este proprie o anumită tendință.
    surse: DEX '09

etimologie: