tendele snp vz tendon

TENDĂ, tende, s. f. Apărătoare de soare sau de ploaie, în formă de acoperiș, făcută din pânză (la o luntre, la o corabie, pe o terasă etc.). – Din ngr. ténta, it. tenda.

tendar sn [At: DL / Pl: ~e / E: tendă + -ar] 1 Bară folosită la susținerea tendei. 2 Grindă folosită la susținerea capetelor bărcilor de serviciu sau de salvare de pe o navă.

tendă sf [At: MACEDONSKI, O. II, 280 / Pl: ~de / E: it tenda] Apărătoare de soare sau de ploaie, făcută din pânză (la o luntre, la o corabie, pe o terasă etc.).

tendon sn [At: KRETZULESCU, A. 161/22 / V: (înv) ~dele, tindene snp / Pl: ~oane, (îvr) ~i sm / E: fr tendon] (Atm) 1 Fascicul subțire, fibros, de culoare albă, format din țesut conjunctiv foarte rezistent, cu ajutorul căruia mușchii se fixează pe oase Si: ligament. 2 (Îs) ~ul lui Ahile Tendon (1) care inserează mușchii pulpei piciorului pe calcaneu.

tindene snp vz tendon

TENDĂ, tende, s. f. Apărătoare de soare sau de ploaie, în formă de acoperiș, făcută din pânză (la o luntre, la o corabie, pe o terasă, etc.). – Din ngr. ténta, it. tenda.

TENDĂ, tende, s. f. Apărătoare de soare sau de ploaie, făcută din pînză (la o luntre, la o corabie, pe o terasă). Îl agăță de catarg, la umbră, sub tenda întinsă pe punte. TUDORAN, P. 455. Afară, sub pînza de barcă întinsă în chip de tendă, erau înșirate cîteva mese de lemn văpsite în verde. BART, E. 20. Sus de tot, între coloane, tende de purpură ce se mișcă în vînt. MACEDONSKI, O. II 280.

TENDON, tendoane, s. n. Țesut fibros și rezistent, de culoare albă, cu ajutorul căruia mușchii se fixează pe oase. Bacteria... leprei arată o oarecare predilecție pentru propagarea de-a lungul tendoanelor. BABEȘ, O. A. I 40. Cu pieptul lat, cu mușchii în fus și cu tendoanele elastice. C. PETRESCU, Î. II 216.

TENDĂ s.f. (Mar.) Acoperitoare de pînză care se întinde deasupra punții pentru a o apăra de ploaie și de soare. [Pl. tende. / < it. tenda].

TENDON s.n. Țesut fibros și rezistent, de culoare albă, cu ajutorul căruia se fixează mușchii de oase; ligament. [< fr. tendon].

TENDĂ s. f. (mar.) prelată de pânză care se întinde deasupra punții pentru a o apăra de ploaie sau de soare. (< it. tenda)

TENDON s. n. fascicul de țesut fibros și rezistent, cu ajutorul căruia mușchii se fixează de oase. ♦ ~ ul lui Ahile = tendon care prinde mușchiul triceps de calcaneu. (< fr. tendon)

TENDĂ ~e f. Bucată de pânză groasă întinsă deasupra unui spațiu pentru protejare contra ploii sau contra soarelui. /<ngr. ténta, it. tenda

TENDON ~oane n. Țesut conjunctiv fibros, alb-sidefiu, rezistent, care leagă mușchii de oase. /<fr. tendon

tendon m. Anat. fâșie fibroasă ce leagă mușchii de oase.

téndă f., pl. e (ngr. ténda [scris ténta], d. it. tenda, cort. V. tindă). Mar. Umbrar de pînză la o luntre saŭ la o corabie. V. poclit și saĭvan.

*tendón n., pl. oane (fr. tendon, d. mlat. tendo, téndinis). Anat. Capătu unuĭ mușchĭ. Tendonu luĭ Ahile, tendonu cel gros de deasupra călcîĭuluĭ în amintirea răniĭ de care a murit acest eroŭ, vulnerabil numaĭ în acest loc).

tendă s. f., g.-d. art. tendei; pl. tende

tendon (ligament) s. n., pl. tendoane

tendă s. f., g.-d. art. tendei; pl. tende

tendon (ligament) s. n., pl. tendoane

tendă s. f., g.-d. art. tendei; pl. tende

tendon s. n., pl. tendoane

TENDON s. v. ligament.

TENDON s. (ANAT.) ligament, (pop.) vînă, (prin Mold.) sfîrc, (înv.) nerv.