9 definiții pentru tendă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÉNDĂ, tende, s. f. Apărătoare de soare sau de ploaie, în formă de acoperiș, făcută din pânză (la o luntre, la o corabie, pe o terasă etc.). – Din ngr. ténta, it. tenda.

TÉNDĂ, tende, s. f. Apărătoare de soare sau de ploaie, în formă de acoperiș, făcută din pânză (la o luntre, la o corabie, pe o terasă, etc.). – Din ngr. ténta, it. tenda.

TÉNDĂ, tende, s. f. Apărătoare de soare sau de ploaie, făcută din pînză (la o luntre, la o corabie, pe o terasă). Îl agăță de catarg, la umbră, sub tenda întinsă pe punte. TUDORAN, P. 455. Afară, sub pînza de barcă întinsă în chip de tendă, erau înșirate cîteva mese de lemn văpsite în verde. BART, E. 20. Sus de tot, între coloane, tende de purpură ce se mișcă în vînt. MACEDONSKI, O. II 280.

TÉNDĂ s.f. (Mar.) Acoperitoare de pânză care se întinde deasupra punții pentru a o apăra de ploaie și de soare. [Pl. tende. / < it. tenda].

TÉNDĂ s. f. (mar.) prelată de pânză care se întinde deasupra punții pentru a o apăra de ploaie sau de soare. (< it. tenda)

TÉNDĂ ~e f. Bucată de pânză groasă întinsă deasupra unui spațiu pentru protejare contra ploii sau contra soarelui. /<ngr. ténta, it. tenda

téndă f., pl. e (ngr. ténda [scris ténta], d. it. tenda, cort. V. tindă). Mar. Umbrar de pînză la o luntre saŭ la o corabie. V. poclit și saĭvan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

téndă s. f., g.-d. art. téndei; pl. ténde

téndă s. f., g.-d. art. téndei; pl. ténde

Intrare: tendă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tendă
  • tenda
plural
  • tende
  • tendele
genitiv-dativ singular
  • tende
  • tendei
plural
  • tende
  • tendelor
vocativ singular
plural