11 definiții pentru temperamental

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEMPERAMENTAL, -Ă, temperamentali, -e, adj. Care aparține temperamentului, privitor la temperament, de temperament. ♦ Plin de energie, de elan, de pasiune. – Temperament + suf. -al.

TEMPERAMENTAL, -Ă, temperamentali, -e, adj. Care aparține temperamentului, privitor la temperament, de temperament. ♦ Plin de energie, de elan, de pasiune. – Temperament + suf. -al.

temperamental, ~ă a [At: CARAGIALE, O. I, 225 / Pl: ~i, ~e / E: temperament + -al] 1 Privitor la temperament (6). 2 De temperament (6). 3 Care aparține temperamentului (6). 4 Plin de energie, de elan.

TEMPERAMENTAL, -Ă, temperamentali, -e, adj. Privitor la temperament, de temperament. Cititorul mă va ierta că nu dau nici o indicație de ton, de acțiune și de gamă temperamentală în tot decursul dialogului. CARAGIALE, M. 253.

TEMPERAMENTAL, -Ă adj. De temperament, referitor la temperament. ♦ Plin de energie, de elan, de pasiune. [< temperament + -al].

TEMPERAMENTAL, -Ă adj. 1. de temperament, referitor la temperament. 2. plin de energie, de elan, de pasiune. (< engl. temperamental)

TEMPERAMENTAL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de temperament; propriu temperamentului. 2) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește temperament; cu temperament; care este plin de energie. /temperament + suf. ~al

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

temperamental adj. m., pl. temperamentali; f. temperamenta, pl. temperamentale

temperamental adj. m., pl. temperamentali; f. temperamentală, pl. temperamentale

temperamental adj. m., pl. temperamentali; f. sg. temperamentală, pl. temperamentale

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TEMPERAMENTAL adj. v. înflăcărat.

TEMPERAMENTAL adj. avîntat, impetuos, înflăcărat, (fig.) arzător. (O manifestare ~.)

Intrare: temperamental
temperamental adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • temperamental
  • temperamentalul
  • temperamentalu‑
  • temperamenta
  • temperamentala
plural
  • temperamentali
  • temperamentalii
  • temperamentale
  • temperamentalele
genitiv-dativ singular
  • temperamental
  • temperamentalului
  • temperamentale
  • temperamentalei
plural
  • temperamentali
  • temperamentalilor
  • temperamentale
  • temperamentalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

temperamental, temperamentaadjectiv

  • 1. Care aparține temperamentului, privitor la temperament, de temperament. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cititorul mă va ierta că nu dau nici o indicație de ton, de acțiune și de gamă temperamentală în tot decursul dialogului. CARAGIALE, M. 253. DLRLC
etimologie:
  • Temperament + sufix -al. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.