10 definiții pentru temperamental


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEMPERAMENTÁL, -Ă, temperamentali, -e, adj. Care aparține temperamentului, privitor la temperament, de temperament. ♦ Plin de energie, de elan, de pasiune. – Temperament + suf. -al.

TEMPERAMENTÁL, -Ă, temperamentali, -e, adj. Care aparține temperamentului, privitor la temperament, de temperament. ♦ Plin de energie, de elan, de pasiune. – Temperament + suf. -al.

temperamental, ~ă a [At: CARAGIALE, O. I, 225 / Pl: ~i, ~e / E: temperament + -al] 1 Privitor la temperament (6). 2 De temperament (6). 3 Care aparține temperamentului (6). 4 Plin de energie, de elan.

TEMPERAMENTÁL, -Ă, temperamentali, -e, adj. Privitor la temperament, de temperament. Cititorul mă va ierta că nu dau nici o indicație de ton, de acțiune și de gamă temperamentală în tot decursul dialogului. CARAGIALE, M. 253.

TEMPERAMENTÁL, -Ă adj. De temperament, referitor la temperament. ♦ Plin de energie, de elan, de pasiune. [< temperament + -al].

TEMPERAMENTÁL, -Ă adj. 1. de temperament, referitor la temperament. 2. plin de energie, de elan, de pasiune. (< engl. temperamental)

TEMPERAMENTÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de temperament; propriu temperamentului. 2) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește temperament; cu temperament; care este plin de energie. /temperament + suf. ~al


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

temperamentál adj. m., pl. temperamentáli; f. temperamentálă, pl. temperamentále

temperamentál adj. m., pl. temperamentáli; f. sg. temperamentálă, pl. temperamentále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TEMPERAMENTÁL adj. v. înflăcărat.

TEMPERAMENTAL adj. avîntat, impetuos, înflăcărat, (fig.) arzător. (O manifestare ~.)

Intrare: temperamental
temperamental adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • temperamental
  • temperamentalul
  • temperamentalu‑
  • temperamenta
  • temperamentala
plural
  • temperamentali
  • temperamentalii
  • temperamentale
  • temperamentalele
genitiv-dativ singular
  • temperamental
  • temperamentalului
  • temperamentale
  • temperamentalei
plural
  • temperamentali
  • temperamentalilor
  • temperamentale
  • temperamentalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

temperamental

  • 1. Care aparține temperamentului, privitor la temperament, de temperament.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Cititorul mă va ierta că nu dau nici o indicație de ton, de acțiune și de gamă temperamentală în tot decursul dialogului. CARAGIALE, M. 253.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Temperament + sufix -al.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN