TEMATIC, -Ă, tematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care ține de o temă, privitor la o temă, făcut pe anumite teme. 2. Adj. (în sintagma) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență, și care, adăugată la rădăcina unui cuvânt, formează împreună cu aceasta o temă. 3. S. f. Totalitatea temelor sau tema esențială a unei lucrări literare, artistice, științifice, a unui curent literar, a unei epoci etc. – Din (1, 2) fr. thématique, (3) germ. Thematik.

tematic, ~ă [At: ARHIVA I, 183 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr thématique cf ger Thematik, rs тематика] 1 a (Lin) Care ține de tema¹ (7) cuvântului. 2 a (Lin) Relativ la temă¹ (7). 3 a (Lin; îs) Vocală ~ă Vocală care se adaugă la rădăcina unui cuvânt formând tema¹ (7) acestuia. 4 a (Lin) Care comportă vocală tematică (3). 5 a (Muz) Relativ la o temă¹ (4), la un motiv muzical. 6 a Care ține de o temă¹ (1). 7 a Privitor la o temă¹ (1). 8 a Alcătuit pe anumite teme¹ (1). 9 sf Totalitatea temelor¹ (1) sau tema¹ (1) esențială a unei lucrări literare, artistice, științifice a unui curent literar, a unei epoci etc. Si: problematică.

TEMATIC, -Ă, tematici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care ține de o temă, privitor la o temă, făcut pe anumite teme. 2. Adj. (În sintagma) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență, și care, adăugată la rădăcina unui cuvânt, formează împreună cu aceasta o temă. 3. S. f. Totalitatea temelor sau tema esențială a unei lucrări literare, artistice, științifice, a unui curent literar, a unei epoci etc. – Din (1, 2) fr. thématique, (3) germ. Thematik.

TEMATIC, -Ă, tematici, -e, adj. 1. Privitor la teme, făcut pe teme. Planul tematic de cercetare al oricăror institute științifice reflectă măsura în care oamenii de știință și cercetătorii își orientează activitatea către cele mai importante probleme ale sectorului respectiv. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 486, 4/4. ◊ (Adverbial) S-au format comitete locale care au discutat tematic problemele literaturii proletare. SAHIA, U.R.S.S. 159. 2. (În expr.) Vocală tematică = vocală care nu poate fi interpretată nici ca sufix, nici ca desinență și care, adăugată la rădăcina unui cuvînt, formează împreună cu aceasta o temă.

TEMATIC, -Ă, tematici, -e, adj. 1. Privitor la teme, făcut pe teme. 2. (În expr.) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență, și care, adăugată la rădăcină, formează împreună cu aceasta o temă. – Fr. thématique (<gr.).

TEMATIC, -Ă adj. 1. Referitor la teme, alcătuit pe anumite teme. 2. (Fon.) Vocală tematică = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență și care, împreună cu rădăcina, formează tema. [Cf. fr. thématique].

TEMATIC, -Ă I. adj. 1. referitor la o temă. ♦ vocală ~ă = vocală care nu poate fi considerată nici sufix, nici desinență și care, împreună cu rădăcina, formează tema. 2. alcătuit pe anumite teme. II. s. f. totalitatea temelor dintr-un grup de opere literare, artistice, științifice etc. (< fr. thématique, /II/ germ. Thematik)

TEMATIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de o temă; propriu unei teme. ◊ Plan ~ plan în care se fixează toate temele de lucru într-un anumit domeniu. /<fr. thématique, germ. Thematik

tematic a. Gram. ce face parte din tema unei vorbe.

*temátic, -ă adj. (vgr. thematikós). Gram. Relativ la tema cuvîntuluĭ: sufix tematic. Muz. Relativ la temă, la motiv: tablă tematică.

tematic adj. m., pl. tematici; f. tematică, pl. tematice

tematic adj. m., pl. tematici; f. tematică, pl. tematice

tematic adj. m., pl. tematici; f. sg. tematică, pl. tematice

travaliu tematic v. temă; dezvoltare (2).