TEMATIC, -Ă, tematici, -e, adj. 1. Privitor la teme, făcut pe teme. Planul tematic de cercetare al oricăror institute științifice reflectă măsura în care oamenii de știință și cercetătorii își orientează activitatea către cele mai importante probleme ale sectorului respectiv. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 486, 4/4. ◊ (Adverbial) S-au format comitete locale care au discutat tematic problemele literaturii proletare. SAHIA, U.R.S.S. 159. 2. (În expr.) Vocală tematică = vocală care nu poate fi interpretată nici ca sufix, nici ca desinență și care, adăugată la rădăcina unui cuvînt, formează împreună cu aceasta o temă.