2 intrări

4 definiții

TELL s.n. Colină artificială formată de către ruinele unor așezări antice. [< fr. tell < cuv. arab].

Tell (Wilhelm) m. 1. erou legendar al Elveției, unul din capii revoluțiunii care liberă patria sa de sub jugul Austriei (1307); 2. titlul unei celebre drame de Schilîer.

Tell (Cristian) m. general și om de Stat, făcu parte din guvernul provizoriu dela 1848 și fu apoi în două rânduri ministru al instrucțiunii publice (1816-1884).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Tell, Tel/oae, -ul v. Pantelimon V C 1.

Intrare: tell
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tell
  • tellul
  • tellu‑
plural
  • telluri
  • tellurile
genitiv-dativ singular
  • tell
  • tellului
plural
  • telluri
  • tellurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Tell
nume propriu (I3)
  • Tell
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)