5 definiții pentru Tell

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Tell (Cristian) m. general și om de Stat, făcu parte din guvernul provizoriu dela 1848 și fu apoi în două rânduri ministru al instrucțiunii publice (1816-1884).

Tell (Wilhelm) m. 1. erou legendar al Elveției, unul din capii revoluțiunii care liberă patria sa de sub jugul Austriei (1307); 2. titlul unei celebre drame de Schilîer.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Tell, Tel/oae, -ul v. Pantelimon V C 1.

Das ist Tells Geschoß! (germ. „Aceasta-i lovitura lui Tell!”) – replică din piesa Wilhelm Tell a lui Schiller (act. IV, sc. 3). O săgeată țîșnită dintr-un tufiș îl străpunge pe tiranicul pîrcălab Gessler drept în inimă. După această precizie uimitoare, el ghicește de îndată cine-i țintașul: „Săgeata asta e-a lui Tell!” Expresia s-a încetățenit, spre a recunoaște autorul după măiestria lui specifică. LIT.

Mărul lui Tell – Wilhelm Tell a fost legendarul erou național al Elveției în războiul de independență împotriva împăratului Albert al Austriei (1308). Refuzînd – spune legenda – să-l salute pe guvernatorul imperial Gessler, Tell a fost condamnat de acesta să tragă cu arcul într-un măr așezat pe capul copilului său. El a trecut cu succes prin această primejdioasă încercare și, de atunci, „mărul lui Tell” a devenit simbolul unei reușite bazate pe o mare iscusință. Vezi și: Das ist Tells Geschoß! LIT.

Intrare: Tell
nume propriu (I3)
  • Tell