9 definiții pentru teleobiectiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TELEOBIECTÍV, teleobiective, s. n. Obiectiv fotografic asemănător cu o lunetă, care se atașează camerelor de luat vederi sau aparatelor de fotografiat, folosit la fotografierea obiectivelor situate la depărtări mari. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléobjectif, germ. Teleobjektiv.

TELEOBIECTÍV, teleobiective, s. n. Obiectiv fotografic asemănător cu o lunetă, care se atașează camerelor de luat vederi sau aparatelor de fotografiat, folosit la fotografierea obiectivelor situate la depărtări mari. [Pr.: -le-o-] – Din fr. téléobjectif, germ. Teleobjektiv.

teleobiectiv sn [At: M. D. ENC. / P: ~le-o~ / Pl: ~e / E: fr téléobjectif] Obiectiv asemănător unei lunete, care se atașează camerelor de luat vederi sau aparatelor fotografice, pentru a permite luarea de imagini clare obiectelor depărtate.

TELEOBIECTÍV, teleobiective, s. n. Obiectiv fotografic folosit la fotografierea obiectelor situate la depărtări mari.

TELEOBIECTÍV s.n. Obiectiv fotografic, cu distanță focală lungă, folosit la fotografierea obiectivelor foarte îndepărtate. [Pron. -le-o-bi-ec-. / cf. fr. téléobjectif].

TELEOBIECTÍV s. n. obiectiv fotografic, cu distanță focală lungă, folosit la fotografierea obiectivelor situate la distanțe mari. (< fr. téléobjectif, germ. Teleobjektiv)

TELEOBIECTÍV ~e n. Obiectiv pentru fotografierea sau filmarea unor obiecte de la distanță. [Sil. -le-o-biec-] /<fr. téléobjectif, germ. Teleobjektiv


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!teleobiectív (-le-o-biec-) s. n., pl. teleobiectíve

teleobiectív s. n. (sil. -le-; mf. -ob-iec-), pl. teleobiectíve

Intrare: teleobiectiv
teleobiectiv substantiv neutru
  • silabație: te-le-o-biec-tiv
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teleobiectiv
  • teleobiectivul
  • teleobiectivu‑
plural
  • teleobiective
  • teleobiectivele
genitiv-dativ singular
  • teleobiectiv
  • teleobiectivului
plural
  • teleobiective
  • teleobiectivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

teleobiectiv

  • 1. Obiectiv fotografic asemănător cu o lunetă, care se atașează camerelor de luat vederi sau aparatelor de fotografiat, folosit la fotografierea obiectivelor situate la depărtări mari.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: