teleleică³ sf [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~ici / E: ns cf teleagă, teleguță] (Mun) Trăsurică ușoară Si: șaretă.

teleleică² sf [At: JIPESCU, O. 56 / Pl: ~ici, ice / E: teleleu + -eică] (Mun) 1 Femeie care umblă fară rost. 2 Femeie rea de gură. 3 Femeie bârfitoare, intrigantă. 4 Femeie de moravuri ușoare Si: (îrg) telăliță (2). 5 (Euf; art.) Ciumă (1).

teleleică¹ sf [At: (a. 1784) ap. ȘIO II_I, 354 / Pl: ~ici, ~ice / E: telal + -eică] (îrg) 1 Negustoreasă ambulantă. 2 Mijlocitoare în afaceri.

TELELEICĂ, teleleici, s. f. Femeie ușuratică, stricată. Nu se putea desprinde de teleleica asta de Nica, de parcă îl vrăjise. CAMIL PETRESCU, O. I 271. Văduvele se alegeau abia cu cîte o lumînare. Teleleicile plecau cu cîte trei testemele. Orfanii își stricau gura degeaba. MACEDONSKI, O. III 101. Amănunțita lui cunoaștere a lumii de... șmecheri, de teleleici, de tîrfe. M. I. CARAGIALE, C. 59.

TELELEICĂ ~ci f. pop. Femeie care umblă fără rost, flecărind și bârfind; femeie ușuratică. /teleleu + suf. ~eică

teleleică f. 1. samsaroaică, mijlocitoare (și telăliță): auzi telălița cum își laudă marfa? AL.; 2. fam. femeie care bârfește de toți. [V. telal].

teleléĭcă f., pl. e și ĭ (d. telal). Munt. Misită, samsaroaĭcă. Fig. Tarbă. V. malercă și talaniță.

telăliță f. V. teleleică.

teleleică (reg.) s. f., g.-d. art. teleleicii; pl. teleleici

teleleică (pop.) s. f., g.-d. art. teleleicii; pl. teleleici

teleleică s. f., g.-d. art. teleleicii; pl. teleleici/teleleice

TELELEICĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, intermediară, mijlocitoare prostituată, târfă.

teleleică s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. INTERMEDIARĂ. MIJLOCITOARE. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

teleleică, teleleici, s.f. (reg.) 1. femeie ușuratică și intrigantă; târfă. 2. misită, samsaroaie.