14 definiții pentru teleleică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TELELÉICĂ, teleleici, s. f. (Pop.) Femeie care umblă de colo până colo, flecărind și bârfind; femeie ușuratică, stricată, haimana. – Teleleu + suf. -eică.

TELELÉICĂ, teleleici, s. f. (Pop.) Femeie care umblă de colo până colo, flecărind și bârfind; femeie ușuratică, stricată, haimana. – Teleleu + suf. -eică.

teleleică3 sf [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~ici / E: ns cf teleagă, teleguță] (Mun) Trăsurică ușoară Si: șaretă.

teleleică2 sf [At: JIPESCU, O. 56 / Pl: ~ici, ice / E: teleleu + -eică] (Mun) 1 Femeie care umblă fară rost. 2 Femeie rea de gură. 3 Femeie bârfitoare, intrigantă. 4 Femeie de moravuri ușoare Si: (îrg) telăliță (2). 5 (Euf; art.) Ciumă (1).

teleleică1 sf [At: (a. 1784) ap. ȘIO III, 354 / Pl: ~ici, ~ice / E: telal + -eică] (îrg) 1 Negustoreasă ambulantă. 2 Mijlocitoare în afaceri.

TELELÉICĂ, teleleici, s. f. Femeie ușuratică, stricată. Nu se putea desprinde de teleleica asta de Nica, de parcă îl vrăjise. CAMIL PETRESCU, O. I 271. Văduvele se alegeau abia cu cîte o lumînare. Teleleicile plecau cu cîte trei testemele. Orfanii își stricau gura degeaba. MACEDONSKI, O. III 101. Amănunțita lui cunoaștere a lumii de... șmecheri, de teleleici, de tîrfe. M. I. CARAGIALE, C. 59.

TELELÉICĂ ~ci f. pop. Femeie care umblă fără rost, flecărind și bârfind; femeie ușuratică. /teleleu + suf. ~eică

teleleică f. 1. samsaroaică, mijlocitoare (și telăliță): auzi telălița cum își laudă marfa? AL.; 2. fam. femeie care bârfește de toți. [V. telal].

teleléĭcă f., pl. e și ĭ (d. telal). Munt. Misită, samsaroaĭcă. Fig. Tarbă. V. malercă și talaniță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

teleléică (pop.) s. f., g.-d. art. teleléicii; pl. teleléici

teleléică s. f., g.-d. art. teleléicii; pl. teleléici/teleléice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TELELÉICĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, intermediară, mijlocitoare prostituată, târfă.

teleleică s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. INTERMEDIARĂ. MIJLOCITOARE. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

teleléică, teleléici, s.f. (reg.) 1. femeie ușuratică și intrigantă; târfă. 2. misită, samsaroaie.

Intrare: teleleică
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teleleică
  • teleleica
plural
  • teleleici
  • teleleicile
genitiv-dativ singular
  • teleleici
  • teleleicii
plural
  • teleleici
  • teleleicilor
vocativ singular
  • teleleică
  • teleleico
plural
  • teleleicilor

teleleică

  • 1. popular Femeie care umblă de colo până colo, flecărind și bârfind; femeie ușuratică, stricată, haimana.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Nu se putea desprinde de teleleica asta de Nica, de parcă îl vrăjise. CAMIL PETRESCU, O. I 271.
      surse: DLRLC
    • Văduvele se alegeau abia cu cîte o lumînare. Teleleicile plecau cu cîte trei testemele. Orfanii își stricau gura degeaba. MACEDONSKI, O. III 101.
      surse: DLRLC
    • Amănunțita lui cunoaștere a lumii de... șmecheri, de teleleici, de tîrfe. M. I. CARAGIALE, C. 59.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Teleleu + sufix -eică.
    surse: DEX '98 DEX '09