TELELEICĂ, teleleici, s. f. Femeie ușuratică, stricată. Nu se putea desprinde de teleleica asta de Nica, de parcă îl vrăjise. CAMIL PETRESCU, O. I 271. Văduvele se alegeau abia cu cîte o lumînare. Teleleicile plecau cu cîte trei testemele. Orfanii își stricau gura degeaba. MACEDONSKI, O. III 101. Amănunțita lui cunoaștere a lumii de... șmecheri, de teleleici, de tîrfe. M. I. CARAGIALE, C. 59.