2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TELEGRAFÍE, telegrafii, s. f. Telecomunicație care constă în transmiterea mijlocită, prin semnale electromagnetice, optice etc., a unui text scris; telecomunicație realizată cu ajutorul telegrafului. ◊ Telegrafie fără fir = radiotelegrafie. – Din fr. télégraphie.

TELEGRAFÍE, telegrafii, s. f. Telecomunicație care constă în transmiterea mijlocită, prin semnale electromagnetice, optice etc., a unui text scris; telecomunicație realizată cu ajutorul telegrafului. ◊ Telegrafie fără fir = radiotelegrafie. – Din fr. télégraphie.

telegrafie sf [At: UNIVERSUL (1846), 187V1 / Pl: ~ii / E: fr télegraphie] 1 Telecomunicație (1) care constă în transmiterea la distanță, prin semnale electromagnetice, optice, etc. a unor semne grafice și în înregistrarea lor cu ajutorul telegrafului (1) Si: telegraf (3). 2 (Îs) ~ pe fire Telegrafie (1) în care semnalele electromagnetice sunt transmise prin intermediul liniilor de telecomunicații. 3 (Îs) ~ fără fir (sau, îvr, fără sârmă) Radiotelegrafie.

TELEGRAFÍE, telegrafii, s. f. Telecomunicație realizată cu ajutorul telegrafului. ◊ Telegrafie fără fir = comunicație telegrafică prin unde electromagnetice; radiotelegrafie.

TELEGRAFÍE s.f. Transmitere la distanță a unor semne grafice și înregistrarea lor cu ajutorul telegrafului. ♦ Telegrafie fără fir = radiotelegrafie. [Gen. -iei. / < fr. télégraphie].

TELEGRAFÍE s. f. transmitere la distanță a unor semne grafice și înregistrarea lor cu ajutorul telegrafului. ♦ ~ fără fir = radiotelegrafie. (< fr. télégraphie)

TELEGRAFÍE ~i f. Transmitere la distanță și înregistrare de la distanță a unor mesage scrise cu ajutorul telegrafului. ◊ ~ fără fir radiotelegrafie. [G.-D. telegrafiei; Sil. -le-gra-] /<fr. télégraphie

telegrafie f. arta de a construi și de a întrebuința telegrafele: școală de telegrafie.

*telegrafíe f. (d. telegraf). Știința telegrafuluĭ.

TELEGRAFIÁ, telegrafiez, vb. I. Intranz. și tranz. A transmite ceva prin telegraf; a trimite o telegramă. [Pr.: -fi-a] – Din fr. télégraphier.

TELEGRAFIÁ, telegrafiez, vb. I. Intranz. și tranz. A transmite ceva prin telegraf; a trimite o telegramă. [Pr.: -fi-a] – Din fr. télégraphier.

telegrafia vti [At: DÎMBOVIȚA (1859), 123 V36 / P: ~fi-a / V: (înv) ~fi, (reg) țălegrăfa / Pzi: ~iez / E: fr télégraphier] 1-2 A comunica prin telegraf (1). 3-4 A transmite o telegramă (1).

TELEGRAFIÁ, telegrafiez, vb. I. Tranz. A face cuiva o comunicare prin telegramă; a trimite o telegramă. Telegrafiază-mi cînd vii!Refl. impers. Se telegrafie în toate părțile. VLAHUȚĂ, O. A. I 154.

TELEGRAFIÁ vb. I. intr., tr. A expedia, a transmite o telegramă. [Pron. -fi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. télégraphier].

TELEGRAFIÁ vb. intr., tr. a transmite o telegramă. (< fr. télégraphier)

A TELEGRAFIÁ ~éz tranz. (știri, vești, informații) A transmite la distanță prin telegraf. [Sil. -le-gra-fi-a] /<fr. télégraphier

telegrafià v. a transmite prin telegraf.

*telegrafiéz v. tr. (fr. télégraphier). Transmit pin telegraf: ĭ-a telegrafiat vestea, ĭ-a telegrafiat să vie. V. intr. Mă servesc de telegraf.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

telegrafíe (-le-gra-) s. f., art. telegrafía, g.-d. art. telegrafíei; pl. telegrafíi, art. telegrafíile

telegrafíe s. f. (sil. -gra-) → grafie

arată toate definițiile

Intrare: telegrafie
telegrafie substantiv feminin
  • silabație: te-le-gra- info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • telegrafie
  • telegrafia
plural
  • telegrafii
  • telegrafiile
genitiv-dativ singular
  • telegrafii
  • telegrafiei
plural
  • telegrafii
  • telegrafiilor
vocativ singular
plural
Intrare: telegrafia
  • silabație: te-le-gra-fi-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • telegrafia
  • telegrafiere
  • telegrafiat
  • telegrafiatu‑
  • telegrafiind
  • telegrafiindu‑
singular plural
  • telegrafia
  • telegrafiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • telegrafiez
(să)
  • telegrafiez
  • telegrafiam
  • telegrafiai
  • telegrafiasem
a II-a (tu)
  • telegrafiezi
(să)
  • telegrafiezi
  • telegrafiai
  • telegrafiași
  • telegrafiaseși
a III-a (el, ea)
  • telegrafia
(să)
  • telegrafieze
  • telegrafia
  • telegrafie
  • telegrafiase
plural I (noi)
  • telegrafiem
(să)
  • telegrafiem
  • telegrafiam
  • telegrafiarăm
  • telegrafiaserăm
  • telegrafiasem
a II-a (voi)
  • telegrafiați
(să)
  • telegrafiați
  • telegrafiați
  • telegrafiarăți
  • telegrafiaserăți
  • telegrafiaseți
a III-a (ei, ele)
  • telegrafia
(să)
  • telegrafieze
  • telegrafiau
  • telegrafia
  • telegrafiaseră
țălegrăfa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

telegrafie

  • 1. Telecomunicație care constă în transmiterea mijlocită, prin semnale electromagnetice, optice etc., a unui text scris; telecomunicație realizată cu ajutorul telegrafului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

telegrafia țălegrăfa

etimologie: