2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TELEGRAFIÁ, telegrafiez, vb. I. Intranz. și tranz. A transmite ceva prin telegraf; a trimite o telegramă. [Pr.: -fi-a] – Din fr. télégraphier.

TELEGRAFIÁ, telegrafiez, vb. I. Intranz. și tranz. A transmite ceva prin telegraf; a trimite o telegramă. [Pr.: -fi-a] – Din fr. télégraphier.

telegrafia vti [At: DÎMBOVIȚA (1859), 123 V36 / P: ~fi-a / V: (înv) ~fi, (reg) țălegrăfa / Pzi: ~iez / E: fr télégraphier] 1-2 A comunica prin telegraf (1). 3-4 A transmite o telegramă (1).

TELEGRAFIÁ, telegrafiez, vb. I. Tranz. A face cuiva o comunicare prin telegramă; a trimite o telegramă. Telegrafiază-mi cînd vii!Refl. impers. Se telegrafie în toate părțile. VLAHUȚĂ, O. A. I 154.

TELEGRAFIÁ vb. I. intr., tr. A expedia, a transmite o telegramă. [Pron. -fi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. télégraphier].

TELEGRAFIÁ vb. intr., tr. a transmite o telegramă. (< fr. télégraphier)

A TELEGRAFIÁ ~éz tranz. (știri, vești, informații) A transmite la distanță prin telegraf. [Sil. -le-gra-fi-a] /<fr. télégraphier

telegrafià v. a transmite prin telegraf.

TELEGRAFÍE, telegrafii, s. f. Telecomunicație care constă în transmiterea mijlocită, prin semnale electromagnetice, optice etc., a unui text scris; telecomunicație realizată cu ajutorul telegrafului. ◊ Telegrafie fără fir = radiotelegrafie. – Din fr. télégraphie.

TELEGRAFÍE, telegrafii, s. f. Telecomunicație care constă în transmiterea mijlocită, prin semnale electromagnetice, optice etc., a unui text scris; telecomunicație realizată cu ajutorul telegrafului. ◊ Telegrafie fără fir = radiotelegrafie. – Din fr. télégraphie.

telegrafie sf [At: UNIVERSUL (1846), 187V1 / Pl: ~ii / E: fr télegraphie] 1 Telecomunicație (1) care constă în transmiterea la distanță, prin semnale electromagnetice, optice, etc. a unor semne grafice și în înregistrarea lor cu ajutorul telegrafului (1) Si: telegraf (3). 2 (Îs) ~ pe fire Telegrafie (1) în care semnalele electromagnetice sunt transmise prin intermediul liniilor de telecomunicații. 3 (Îs) ~ fără fir (sau, îvr, fără sârmă) Radiotelegrafie.

TELEGRAFÍE, telegrafii, s. f. Telecomunicație realizată cu ajutorul telegrafului. ◊ Telegrafie fără fir = comunicație telegrafică prin unde electromagnetice; radiotelegrafie.

TELEGRAFÍE s.f. Transmitere la distanță a unor semne grafice și înregistrarea lor cu ajutorul telegrafului. ♦ Telegrafie fără fir = radiotelegrafie. [Gen. -iei. / < fr. télégraphie].

TELEGRAFÍE s. f. transmitere la distanță a unor semne grafice și înregistrarea lor cu ajutorul telegrafului. ♦ ~ fără fir = radiotelegrafie. (< fr. télégraphie)

TELEGRAFÍE ~i f. Transmitere la distanță și înregistrare de la distanță a unor mesage scrise cu ajutorul telegrafului. ◊ ~ fără fir radiotelegrafie. [G.-D. telegrafiei; Sil. -le-gra-] /<fr. télégraphie

telegrafie f. arta de a construi și de a întrebuința telegrafele: școală de telegrafie.

*telegrafíe f. (d. telegraf). Știința telegrafuluĭ.

*telegrafiéz v. tr. (fr. télégraphier). Transmit pin telegraf: ĭ-a telegrafiat vestea, ĭ-a telegrafiat să vie. V. intr. Mă servesc de telegraf.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

telegrafiá (a ~) (-le-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 telegrafiáză, 1 pl. telegrafiém (-fi-em); conj. prez. 3 să telegrafiéze; ger. telegrafiínd (-fi-ind)

telegrafía vb. (sil. -gra-fi-a), ind. prez. 1 sg. telegrafiéz, 3 sg. și pl. telegrafiáză, 1 pl. telegrafiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. telegrafiéze; ger. telegrafiínd (sil. -fi-ind)

telegrafia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. telegrafiază, 1 pl. telegrafiem, ger. telegrafiind)

arată toate definițiile

Intrare: telegrafia
  • silabație: te-le-gra-fi-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • telegrafia
  • telegrafiere
  • telegrafiat
  • telegrafiatu‑
  • telegrafiind
  • telegrafiindu‑
singular plural
  • telegrafia
  • telegrafiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • telegrafiez
(să)
  • telegrafiez
  • telegrafiam
  • telegrafiai
  • telegrafiasem
a II-a (tu)
  • telegrafiezi
(să)
  • telegrafiezi
  • telegrafiai
  • telegrafiași
  • telegrafiaseși
a III-a (el, ea)
  • telegrafia
(să)
  • telegrafieze
  • telegrafia
  • telegrafie
  • telegrafiase
plural I (noi)
  • telegrafiem
(să)
  • telegrafiem
  • telegrafiam
  • telegrafiarăm
  • telegrafiaserăm
  • telegrafiasem
a II-a (voi)
  • telegrafiați
(să)
  • telegrafiați
  • telegrafiați
  • telegrafiarăți
  • telegrafiaserăți
  • telegrafiaseți
a III-a (ei, ele)
  • telegrafia
(să)
  • telegrafieze
  • telegrafiau
  • telegrafia
  • telegrafiaseră
țălegrăfa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: telegrafie
telegrafie substantiv feminin
  • silabație: te-le-gra- info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • telegrafie
  • telegrafia
plural
  • telegrafii
  • telegrafiile
genitiv-dativ singular
  • telegrafii
  • telegrafiei
plural
  • telegrafii
  • telegrafiilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

telegrafia țălegrăfa

etimologie:

telegrafie

  • 1. Telecomunicație care constă în transmiterea mijlocită, prin semnale electromagnetice, optice etc., a unui text scris; telecomunicație realizată cu ajutorul telegrafului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: