2 intrări
11 definiții

Explicative DEX

TELEGAR, telegari, s. m. Cal tânăr, voinic (folosit la trăsură). – Teleagă + suf. -ar.

TELEGAR, telegari, s. m. Cal tânăr, voinic (folosit la trăsură). – Teleagă + suf. -ar.

telegar [At: (a. 1534) ap. D. BOGDAN, GL. / Pl: ~i / E: teleagă + -ar] 1 sm (Pop) Cal tânăr și voinic (folosit la trăsură). 2 sm (Reg; fig) Vagabond. 3 sm (Buc) Persoană care transportă bușteni cu teleaga (2). 4 sn (Reg) Teleagă (2).

telegări vt [At: ANON. CAR. / Pzi: ~resc / E: telegar] (Îrg) A ține tot timpul caii la han.

TELEGAR, telegari, s. m. Cal tînăr, voinic, folosit mai ales la trăsură. Vizitiul Ichim, bătrîn și sfătos, ținea strîns din hățuri pe cei doi telegari neastîmpărați. REBREANU, R. I 69. Telegarul voinicului era un zmeu de cal. ISPIRESCU, L. 19. Am cumpărat ieri niște telegari ungurești care n-au păreche în Iași. ALECSANDRI, T. 1229. ◊ Fig. Credeam că am legat de mult la gard telegarii închipuirii tinerești. GALACTION, O. I 181.

TELEGAR ~i m. Cal de trăsură, tânăr și voinic. /teleagă + suf. ~ar

telegar m. cal de teleagă, cal sprinten: telegari cu coame mari POP.

telegár m. (d. teleagă). D. rom. vine ngr. tiligári). Cal prețios de trăsură. V. bidiviŭ.

Ortografice DOOM

telegar s. m., pl. telegari

telegar s. m., pl. telegari

telegar s. m., pl. telegari

Arhaisme și regionalisme

telegări, telegăresc, vb. IV (înv. și reg.) a ține tot timpul caii la ham; a-i obosi tare.

Intrare: telegar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • telegar
  • telegarul
  • telegaru‑
plural
  • telegari
  • telegarii
genitiv-dativ singular
  • telegar
  • telegarului
plural
  • telegari
  • telegarilor
vocativ singular
plural
Intrare: telegări
telegări
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • telegări
  • telegărire
  • telegărit
  • telegăritu‑
  • telegărind
  • telegărindu‑
singular plural
  • telegărește
  • telegăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • telegăresc
(să)
  • telegăresc
  • telegăream
  • telegării
  • telegărisem
a II-a (tu)
  • telegărești
(să)
  • telegărești
  • telegăreai
  • telegăriși
  • telegăriseși
a III-a (el, ea)
  • telegărește
(să)
  • telegărească
  • telegărea
  • telegări
  • telegărise
plural I (noi)
  • telegărim
(să)
  • telegărim
  • telegăream
  • telegărirăm
  • telegăriserăm
  • telegărisem
a II-a (voi)
  • telegăriți
(să)
  • telegăriți
  • telegăreați
  • telegărirăți
  • telegăriserăți
  • telegăriseți
a III-a (ei, ele)
  • telegăresc
(să)
  • telegărească
  • telegăreau
  • telegări
  • telegăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

telegar, telegarisubstantiv masculin

  • 1. Cal tânăr, voinic (folosit la trăsură). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vizitiul Ichim, bătrîn și sfătos, ținea strîns din hățuri pe cei doi telegari neastîmpărați. REBREANU, R. I 69. DLRLC
    • format_quote Telegarul voinicului era un zmeu de cal. ISPIRESCU, L. 19. DLRLC
    • format_quote Am cumpărat ieri niște telegari ungurești care n-au păreche în Iași. ALECSANDRI, T. 1229. DLRLC
    • format_quote figurat Credeam că am legat de mult la gard telegarii închipuirii tinerești. GALACTION, O. I 181. DLRLC
etimologie:
  • Teleagă + -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.