9 definiții pentru telegar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TELEGAR, telegari, s. m. Cal tânăr, voinic (folosit la trăsură). – Teleagă + suf. -ar.
TELEGAR, telegari, s. m. Cal tânăr, voinic (folosit la trăsură). – Teleagă + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
telegar [At: (a. 1534) ap. D. BOGDAN, GL. / Pl: ~i / E: teleagă + -ar] 1 sm (Pop) Cal tânăr și voinic (folosit la trăsură). 2 sm (Reg; fig) Vagabond. 3 sm (Buc) Persoană care transportă bușteni cu teleaga (2). 4 sn (Reg) Teleagă (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TELEGAR, telegari, s. m. Cal tînăr, voinic, folosit mai ales la trăsură. Vizitiul Ichim, bătrîn și sfătos, ținea strîns din hățuri pe cei doi telegari neastîmpărați. REBREANU, R. I 69. Telegarul voinicului era un zmeu de cal. ISPIRESCU, L. 19. Am cumpărat ieri niște telegari ungurești care n-au păreche în Iași. ALECSANDRI, T. 1229. ◊ Fig. Credeam că am legat de mult la gard telegarii închipuirii tinerești. GALACTION, O. I 181.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TELEGAR ~i m. Cal de trăsură, tânăr și voinic. /teleagă + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
telegar m. cal de teleagă, cal sprinten: telegari cu coame mari POP.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
telegár m. (d. teleagă). D. rom. vine ngr. tiligári). Cal prețios de trăsură. V. bidiviŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
telegar s. m., pl. telegari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
telegar s. m., pl. telegari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
telegar s. m., pl. telegari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
telegar, telegarisubstantiv masculin
- 1. Cal tânăr, voinic (folosit la trăsură). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Vizitiul Ichim, bătrîn și sfătos, ținea strîns din hățuri pe cei doi telegari neastîmpărați. REBREANU, R. I 69. DLRLC
- Telegarul voinicului era un zmeu de cal. ISPIRESCU, L. 19. DLRLC
- Am cumpărat ieri niște telegari ungurești care n-au păreche în Iași. ALECSANDRI, T. 1229. DLRLC
- Credeam că am legat de mult la gard telegarii închipuirii tinerești. GALACTION, O. I 181. DLRLC
-
etimologie:
- Teleagă + sufix -ar. DEX '98 DEX '09