2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TELEDINÁMICĂ s. f. Știință care se ocupă cu transmiterea prin pământ, cu ajutorul ultrasunetelor, a unor șocuri puternice, în scopul de a provoca acțiuni distrugătoare la mare distanță. – Din fr. teledynamique.

teledinamică sf [At: DN3 / E: fr télédynamique] Știință care se ocupă cu transmiterea prin pământ, cu ajutorul ultrasunetelor, a unor șocuri puternice, în scopul de a provoca acțiuni distrugătoare la mare distanță.

TELEDINÁMICĂ s. f. Știință care se ocupă cu transmiterea prin pământ, cu ajutorul ultrasunetelor, a unor șocuri puternice, în scopul de a provoca acțiuni distrugătoare la mare distanță. – Din fr. télédynamique.

TELEDINÁMICĂ s.f. Nume dat de Nikola Tesla științei despre transmiterea prin pământ, cu ajutorul ultrasunetelor, a unor șocuri puternice în scopul de a provoca acțiuni distrugătoare la mare distanță. [< fr. télédynamique].

TELEDINÁMIC, -Ă, teledinamici, -ce, adj. Referitor la teledinamică, de teledinamică. – Din fr. télédynamique.

TELEDINÁMIC, -Ă, teledinamici, -ce, adj. Referitor la teledinamică, de teledinamică. – Din fr. télédynamique.

teledinamic, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr télédynamique] 1 Referitor la teledinamică. 2 De teledinamică.

TELEDINÁMIC, -Ă adj. Referitor la teledinamie. [< fr. télédynamique].

TELEDINÁMIC, -Ă I. adj. care transmite la distanță energia, puterea. II. s. f. știință care se ocupă cu transmiterea prin pământ, cu ajutorul ultrasunetelor, a unor șocuri puternice, pentru a provoca acțiuni distrugătoare la mare distanță. (< fr. télédynamique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

teledinámică s. f., g.-d. art. teledinámicii

teledinámică s. f., g.-d. art. teledinámicii

Intrare: teledinamică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teledinamică
  • teledinamica
plural
genitiv-dativ singular
  • teledinamici
  • teledinamicii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: teledinamic
teledinamic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teledinamic
  • teledinamicul
  • teledinamicu‑
  • teledinamică
  • teledinamica
plural
  • teledinamici
  • teledinamicii
  • teledinamice
  • teledinamicele
genitiv-dativ singular
  • teledinamic
  • teledinamicului
  • teledinamice
  • teledinamicei
plural
  • teledinamici
  • teledinamicilor
  • teledinamice
  • teledinamicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

teledinamică

  • 1. Știință care se ocupă cu transmiterea prin pământ, cu ajutorul ultrasunetelor, a unor șocuri puternice, în scopul de a provoca acțiuni distrugătoare la mare distanță.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

teledinamic

  • 1. Referitor la teledinamică, de teledinamică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: