opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TELECOMANDARE s. f. Acțiunea de a telecomanda. – V. telecomanda.

TELECOMANDARE s. f. Acțiunea de a telecomanda. – V. telecomanda.

telecomandare sf [At: DN3 / Pl: ~dări / E: telecomanda] Transmitere a unei comenzi de la distanță prin intermediul unui dispozitiv electronic Si: teledirijare.

TELECOMANDARE s.f. Acțiunea de a telecomanda; teledirijare. [< telecomanda].

TELECOMANDA, telecomand, vb. I. Tranz. A transmite o comandă la distanță. – Din fr. télécommander.

TELECOMANDA, telecomand, vb. I. Tranz. A transmite o comandă la distanță. – Din fr. télécommander.

telecomanda vt [At: DEX / Pzi: ~mand / E: fr télécommander] A transmite o comandă la distanță prin intermediul unui dispozitiv electronic Si: a teledirija.

TELECOMANDA vb. I. tr. (Tehn.) A transmite la distanță o comandă; a teledirija. [Cf. fr. télécommander].

TELECOMANDA vb. tr. a transmite la distanță o comandă; a teledirija. (< fr. télécomander)

A TELECOMANDA telecomand tranz. (nave, rachete, proiectile etc.) A comanda de la distanță (prin mijloace de telecomunicație); a teledirija; a teleghida. /<fr. télécommander

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

telecomandare s. f., g.-d. art. telecomandării

telecomanda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. telecomand, 2 sg. telecomanzi, 3 telecomandă; conj. prez. 1 sg. să telecomand, 3 să telecomande

telecomanda (a ~) vb., ind. prez. 3 telecomandă

telecomanda vb., ind. prez. 1 sg. telecomand, 3 sg. și pl. telecomandă

Intrare: telecomandare
telecomandare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • telecomandare
  • telecomandarea
plural
  • telecomandări
  • telecomandările
genitiv-dativ singular
  • telecomandări
  • telecomandării
plural
  • telecomandări
  • telecomandărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: telecomanda
verb (VT4)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • telecomanda
  • telecomandare
  • telecomandat
  • telecomandatu‑
  • telecomandând
  • telecomandându‑
 singular plural
  • telecomandă
  • telecomandați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • telecomand
 (să)
  • telecomand
  • telecomandam
  • telecomandai
  • telecomandasem
a II-a (tu)
  • telecomanzi
 (să)
  • telecomanzi
  • telecomandai
  • telecomandași
  • telecomandaseși
a III-a (el, ea)
  • telecomandă
 (să)
  • telecomande
  • telecomanda
  • telecomandă
  • telecomandase
plural I (noi)
  • telecomandăm
 (să)
  • telecomandăm
  • telecomandam
  • telecomandarăm
  • telecomandaserăm
  • telecomandasem
a II-a (voi)
  • telecomandați
 (să)
  • telecomandați
  • telecomandați
  • telecomandarăți
  • telecomandaserăți
  • telecomandaseți
a III-a (ei, ele)
  • telecomandă
 (să)
  • telecomande
  • telecomandau
  • telecomandară
  • telecomandaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

telecomandare, telecomandărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a telecomanda. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: teledirijare
etimologie:
  • vezi telecomanda DEX '09 DEX '98 DN

telecomanda, telecomandverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.