11 definiții pentru teleautograf telautograf


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TELEAUTOGRÁF, teleautografe, s. n. Instalație cu ajutorul căreia mișcările unui creion condus cu mâna în punctul de emisie se transmit fidel, prin mijloace de telecomunicație, unei unelte de scris aflate în punctul de recepție. [Pr.: -le-a-u-] – Din fr. téléautographe, germ. Teleautograph.

teleautograf sn [At: DN2 / P: ~le-a-u~ / Pl: ~e / E: fr téléautographe, ger Teleautograph] Instalație cu ajutorul căreia mișcările unui creion condus cu mâna în punctul de emisiune se transmit fidel, prin mijloace de telecomunicație, unei unelte înregistratoare aflate în punctul de recepție.

TELEAUTOGRÁF, teleautografe, s. n. Instalație cu ajutorul căreia mișcările unui creion condus cu mâna în punctul de emisiune se transmit fidel, prin mijloace de telecomunicație, unei unelte de scris aflate în punctul de recepție. [Pr.: -le-a-u-] – Din fr. téléautographe, germ. Teleautograph.

TELEAUTOGRÁF s.n. Aparat care permite transmiterea la distanță a scrisului și a desenelor. [Pron. -le-a-u-, var. telautograf s.n. / < fr. téléautographe, germ. Teleautograph].

TELEAUTOGRÁF s. n. aparat care permite transmiterea la distanță a scrisului și a desenelor. (< fr. téléautographe, germ. Teleautograph)

TELEAUTOGRÁF ~e n. Aparat electric cu ajutorul căruia se realizează transmiterea la distanță a scrisului și a desenelor. [Sil. -le-a-u-to-graf] /<fr. téléautographe, germ. Teleautograph

TELAUTOGRÁF s.n. v. teleautograf.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

teleautográf (-le-a-u-to-graf) s. n., pl. teleautográfe

teleautográf s. n. (sil. -le-a-u-, -graf), pl. teleautográfe


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TEL-, v. TELO-1.~algie (v. -algie), s. f., senzație de durere care apare în altă parte decît în locul leziunii; ~angiectazie (v. angi/o-, v. -ectazie), s. f., dilatație a vaselor capilare din piele; ~autograf (v. auto-, v. -graf), s. n., teleautograf*; ~encefal (v. -encefal), s. n., partea anterioară a creierului.

TELE- „departe, de la distanță; televiziune”. ◊ gr. tele „departe, la distanță” > fr. télé-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. tele-.~autograf (v. auto-, v. -graf), s. n., aparat care poate transmite la distanță scrisul și desenele; sin. teleautograf; ~autografie (v. auto-, v. -grafie), s. f., transmitere la distanță a scrisului și desenelor prin intermediul teleautografului; ~cardiogramă (v. cardio-, v. -gramă), s. f., înregistrare a electrocardiogramei de la distanță; ~chinezie (~kinezie) (v. -chinezie), s. f., acțiune mecanică la distanță fără instrumente materiale; ~cinematograf (v. cinemato-, v. -graf), s. n., aparat care servește la transmiterea unui film de lung metraj la televiziune; ~clinometru (v. clino-, v. -metru1), s. n., instrument cu ajutorul căruia se măsoară deviația sondelor de la verticală, la care indicațiile sînt transmise, pe cale electrică, la suprafață; ~dinamie (v. -dinamie), s. f., acțiune de transmitere la distanță a energiei; ~fon (v. -fon), s. n., 1. Telecomunicație constînd în realizarea de convorbiri la distanță prin intermediul undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire. 2. Aparat electric care are un transmițător și un receptor cu ajutorul căruia se pot face convorbiri la distanță; ~fonie (v. -fonie1), s. f., transmitere bilaterală la distanță a sunetelor cu ajutorul telefonului; ~fonometrie (v. fono-1, v. -metrie1), s. f., operație de determinare a calității transmisiunilor telefonice; ~fonometru (v. fono-1, v. -metru1), s. n., aparat care indică numărul și durata convorbirilor telefonice; ~fotografie (v. foto-, v. -grafie), s. f., transmitere de imagini statice prin intermediul curentului electric; ~gamie (v. gamie), s. f., capacitate a unor indivizi masculi de a atrage femelele de la mare distanță, datorită eliberării unor substanțe specifice, numite feromoni; ~geneză (v. -geneză), s. f., reproducere prin însămînțare artificială; ~gnozie (v. -gnozie), s. f., prezumtivă cunoaștere a evenimentelor, depărtate ca loc sau timp, pe alte căi decît cele perceptive sau intelectuale; ~gonie (v. -gonie), s. f., teorie eronată potrivit căreia o femelă vivipară conservă toată viața sa amprenta primului mascul care a fecundat-o; ~graf (v. -graf), s. n., aparat folosit pentru producerea, recepția și transformarea semnalelor telegrafice în scopul transmiterii telegramelor; ~grafie (v. -grafie), s. f., transmitere la distanță, prin semnale electromagnetice, optice etc. a unui text scris; ~gramă (v. -gramă), s. f., comunicare transmisă cu ajutorul telegrafului sau al radiotelegrafului; ~limnigraf (v. limni-, v. -graf), s. n., limnigraf comandat de la distanță; ~manie (v. -manie), s. f., preocupare excesivă pentru emisiunile de televiziune; ~metrie (v. -metrie1), s. f., tehnică a măsurării distanțelor cu ajutorul telemetrului; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument optic utilizat la măsurarea rapidă a distanței care separă un observator de un punct depărtat sau inaccesibil; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., schimbare a formei unui organ sau organist sub influența unor stimuli care acționează de la distanță; ~opsie (v. -opsie), s. f., tulburare în perceperea distanțelor prin care obiectele sînt percepute la o distanță mai mare decît sînt în realitate; ~patie (v. -patie), s. f., posibilitate parapsihologică de a transmite gîndul la distanță, fără intermediul organelor de simț; ~pedagogie (v. ped/o-1, v. -agogie), s. f., ramură a pedagogiei, care studiază problemele teoretice și practice ale instrucției și educației prin televiziune; ~radiofotografie (v. radio-, v. foto-, v. -grafie), s. f., aplicare a televiziunii în radiofotografie; ~radiografie (v. radio-, v. -grafie), s. f., radiografie care se execută plasînd sursa de raze la o distanță mare de subiect; ~radioscopie (v. radio-, v. -scopie), s. f., aplicare a televiziunii la radioscopie; ~radioterapie (v. radio-, v. -terapie), s. f., radioterapie, la care sursa de raze se află la o distanță mare; ~scaf (v. -scaf), s. n., teleferic submarin care circulă pe un plan înclinat; ~scop (v. -scop), s. n., instrument optic utilizat la observarea corpurilor cerești; ~stereograf (v. stereo-, v. -graf), s. n., aparat cu care se pot transmite la distanță desene, texte, fotografii etc., imprimate în prealabil pe un film special; ~stereoscop (v. stereo-, v. -scop), s. n., aparat care permite, prin lărgirea cîmpului vizual, o mărire a paralaxelor, ceea ce generează efecte de vedere în relief; ~tecă (v. -tecă), s. f., colecție de filme de televiziune; ~termometru (v. termo-, v. -metru1), s. n., termometru a cărui citire se face de la distanță; ~tip (v. -tip), s. n., instalație telegrafică la care receptarea semnalelor se realizează sub formă de caractere tipografice; ~top (v. -top); s. n., aparat topografic format dintr-o busolă și un telemetru optic cu bază variabilă.

Intrare: teleautograf
teleautograf substantiv neutru
  • silabație: te-le-a-u-to-graf info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teleautograf
  • teleautograful
  • teleautografu‑
plural
  • teleautografe
  • teleautografele
genitiv-dativ singular
  • teleautograf
  • teleautografului
plural
  • teleautografe
  • teleautografelor
vocativ singular
plural
telautograf substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • telautograf
  • telautograful
  • telautografu‑
plural
  • telautografe
  • telautografele
genitiv-dativ singular
  • telautograf
  • telautografului
plural
  • telautografe
  • telautografelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

teleautograf telautograf

  • 1. Instalație cu ajutorul căreia mișcările unui creion condus cu mâna în punctul de emisie se transmit fidel, prin mijloace de telecomunicație, unei unelte de scris aflate în punctul de recepție.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: