tejghea sf [At: (a. 1793) ap. ȘIO II₁, 358 / V: (reg) tij~, tizghea / S și: (îrg) teșghea / Pl: ~ele / E: tc tezgâh] 1 Masă (într-un magazin) pe care vânzătorul își expune marfa și pe care servește pe cumpărători Si: tarabă (2). 2 (Prc) Sertar al tejghelei (1). 3 (Îrg) Masă de lucru a unui meseriaș. 4 (Reg) Scândură pe care se pune cașul la fermentat. 5 (Reg) Vas de lemn în care se pune cașul la scurs. 6 (Reg) Lemn de care este prinsă broasca morii. 7 (Reg; îf tizghea) Jgheab în care se unesc șindrilele. 8 (Pfm; îe) A da pe sub ~ A vinde la suprapreț un produs prohibit sau rar, pe furiș.

TEJGHEA, tejghele, s. f. 1. Masă pe care vînzătorul își expune o parte din marfă, pe care servește pe cumpărători (sau pe consumatorii care nu se așază la mese) și unde primește încasările. V. tarabă. Pe tejghea stăteau, bine rînduite, măsurile, ulcelele și paharele. SADOVEANU, O. I 362. Cîrciumarul Busuioc, foarte curios din fire, își părăsi o clipă tejgheaua. REBREANU, R. I 138. Frunză verde și-o lalea Și-o pus furca pe tejghea. ȘEZ. IV 239. 2. Masă de lucru a unui meseriaș, în special a tîmplarului; banc. Croitorii se serveau de foarfecele cele mari de tejghea. GHICA, S. 41.

TEJGHEA ~ele f. 1) Masă specială, îngustă (și lungă), folosită în magazine și în localurile de consum public, pentru a expune mărfurile și pentru a servi consumatorii. 2) Masă de lucru a unor meseriași (mai ales a tâmplarului). [Art. tejgheaua; G.-D. tejghelei; Sil. tej-ghea] /<turc. tezgâh

tejghea f. 1. masa de lucru a dulgherului, a croitorului, etc.: croitorii se serviau de foarfecile cele mari de tejghea GHICA; 2. masa pe care se numără bani (în cârciume). [Turc. TEZGHIÀ, atelier, masă de lucru, contoar (lit. locul unde se lucrează cu mâinile)].

tejgheá f., pl. ele (turc. tezgiah, d. pers. dest-giah, „locu unde lucrezĭ cu mînile”, d. dest, mînă. V. testea, testemel). Munt. Mold. Masa de lucru a tîmplaruluĭ, a croitoruluĭ ș. a. Masa la care negustoru primește baniĭ mușteriuluĭ și pe care ține și puțină marfă. Scăunoaĭe. – În Munt. maĭ des tijghea. V. cobilă, tarabă, contuar, receptură.

tijghea sf vz tejghea

tizghea sf vz tejghea

tijgheá, V. tejghea.

tejghea s. f., art. tejgheaua, g.-d. art. tejghelei; pl. tejghele

tejghea s. f., art. tejgheaua, g.-d. art. tejghelei; pl. tejghele, art. tejghelele

tejghea s. f., art. tejgheaua, g.-d. art. tejghelei; pl. tejghele

tejghea, art. tejgheaua

tejghea, -ghele.

tejghea (-ele), s. f. – 1. Masă pe care se expune marfa. – 2. Masă de lucru pentru meseriași. – 3. Ladă, cutie. – Var. tijghea, teșghea. Tc. (per.) tezgiah (Șeineanu, II, 357; Ronzevalle 65), cf. alb., bg. tezgiah, sb. tezgia. – Der. tejghetar, s. m. (vînzător la tejghea; casier), din tc. tezgiathar.

pe sub mână, pe sub tejghea expr. pe ascuns, în mod clandestin.

TEJGHEA s. v. tarabă.

TEJGHEA s. masă, tarabă, (prin Transilv.) pudli, (Transilv. și Ban.) pult, (Bucov.) șinc, (înv.) comptoar, sarghie. (Pune marfa pe ~.)