tectogeneză sf [At: DN³ / Pl: ~ze / E: fr tectogenèse] (Glg) Procesul de formare a structurilor geologice de cutare.

TECTOGENÉZĂ s.f. Procesul de formare a structurilor geologice de cutare. [< fr. tectogenèse].

TECTOGENÉZĂ s. f. proces de formare a structurilor geologice de cutare și faliere. (< fr. tectogenèse)

tectogenéză s. f., g.-d. art. tectogenézei

TECTO-₁ „structură, organizare”. ◊ gr. tekton „constructor, dulgher” > fr. tecto-, engl. id., germ. tekto- > rom. tecto-. □ ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare a structurilor geologice de cutare și faliere; sin. tectonogeneză; ~logie (v. -logie₁), s. f., ramură a morfologiei care se ocupă cu structura organismelor, în special cu aceea a coloniilor de animale; ~plesiotip (~pleziotip) (v. plesio-, v. -tip), s. n., exemplar vegetal ales pentru analiza structurii microscopice a tipului inițial al speciei sau al genului, dar cu exemplarele descinse mai tîrziu; ~tip (v. -tip), s. n., fragment al exemplarului vegetal tipic folosit pentru analize microscopice.