2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tecărău2 [At: KLEIN, D. 528 / V: (reg) techereu sn, ticar~, tic~, ticăreu sn, ticaraie, ticara sf / Pl: ~raie sn, ~ăi sm / E: mg teköro] (Trs) 1 sn Bucată de lemn cu care se strânge lanțul sau funia care leagă fânul, lemnele etc,* în car. 2 sn (Pex) Băț având diverse întrebuințări. 3 sn (Îf ticărău) Verigă de fier care se pune pe roata camlui în locul unde șina este slăbită. 4 sm (Fig; dep) Om scund și gras.

tecărău1 sm [At: COMAN, GL. / Pl: ~ăi / E: teacăr + -ău] (Reg) 1 Nătărău. 2 Bădăran (4). 3 Haimana (2).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TECĂRĂU s. v. ceatlău, cruce.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tecărắu (-ắi), s. m. – (Trans.) Sucitor, ceatlău, băț cu diferite întrebuințări. Mag. tekerö (Candrea; Gáldi, Dict., 262). – Der. tecări, vb. (a strînge cu un tecărău).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tecărắu s.n. și s.m. (reg.) 1. (s.n.) lemn cu care se strânge funia care leagă lemnele, fânul. 2. (s.m.) om mic și bondoc.

Intrare: tecărău (lemn)
tecărău (lemn) substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tecărău
  • tecărăul
  • tecărău‑
plural
  • tecăraie
  • tecăraiele
genitiv-dativ singular
  • tecărău
  • tecărăului
plural
  • tecăraie
  • tecăraielor
vocativ singular
plural
Intrare: tecărău (persoană)
tecărău (persoană) substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tecărău
  • tecărăul
  • tecărău‑
plural
  • tecărăi
  • tecărăii
genitiv-dativ singular
  • tecărău
  • tecărăului
plural
  • tecărăi
  • tecărăilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)