Definiția cu ID-ul 512636:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
tecărău (-ăi), s. m. – (Trans.) Sucitor, ceatlău, băț cu diferite întrebuințări. Mag. tekerö (Candrea; Gáldi, Dict., 262). – Der. tecări, vb. (a strînge cu un tecărău).