11 definiții pentru tearfă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEÁRFĂ, terfe, s. f. (Reg.) 1. Zdreanță, otreapă. 2. Zestrea miresei, compusă din obiecte casnice și de îmbrăcăminte. – Et. nec.

TEÁRFĂ, terfe, s. f. (Reg.) 1. Zdreanță, otreapă. 2. Zestrea miresei, compusă din obiecte casnice și de îmbrăcăminte. – Et. nec.

tearfă2 sf [At: COMAN, GL. / Pl: ? / E: nct] (Reg) 1 Noroi. 2 Mămăligă moale.

tearfă1 [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 114r/24 / V: (reg) tra / Pl: terfe / E: nct] 1 sf (îrg) Bucată de pânză veche și murdară Si: (reg) otreapă, (îrg) tîrjă1 (1), zdreanță. 2 av (Reg; pe lângă adjective ca „beat”, „ud”) Extrem de... 3 sf (Trs; Buc) Obiect stricat. 4 sf (Reg) Femeie de moravuri ușoare Si: târfă1 (2). 5 sf (Reg; de obicei lpl) Zestrea miresei, compusă din obiecte casnice și de îmbrăcăminte. 6 sf (Reg; pex) Persoană care duce darul din partea miresei socrului și soacrei mari.

TEÁRFĂ, terfe, s. f. (Regional) Bucată de pînză veche și murdară; zdreanță, otreapă. Din cămeșă sau rufă peste cîtva timp ai să te faci tearfă, din care se face scamă. CREANGĂ, O. A. 299.

TEÁRFĂ térfe f. pop. 1) Haină veche și zdrențuită; buleandră. 2) la pl. depr. Obiecte de îmbrăcăminte. 3) fig. v. TÂRFĂ. /Orig. nec.

teárfă f., pl. terfe (d. terfelesc). Petică murdară, otreapă. Fig. Iron. Cĭomîrdă, femeĭe murdară. V. fleandură, paceavură, tîrfă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

teárfă (reg.) s. f., g.-d. art. térfei; pl. térfe

teárfă s. f., g.-d. art. térfei; pl. térfe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TEÁRFĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

tearfă s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

teárfă (terfe), s. f.1. Cîrpă, zdreanță, otreapă. – 2. Sanda stricată. – 3. Femeie stricată. Creație expresivă. Aparține aceleiași rădăcini cu tărbăci „a murdări”, de unde și var. tarbă, s. f. (Mold., prostituată); probabil în loc de *ta(r)vă, cf. tava „tăvălindu-se”. Este dubletul lui tîrfă, s. f. (prostituată). Der. din rus. trjapica „cîrpă” (Cihac, II, 405), cf. otreapă, sau din ngr. τέρφος „piele” (Diculescu, Elementele, 471) nu este probabilă; după Lacea, Dacor., IV, 781-85, din mag. terh, sl. terhŭ „încărcătură”, cf. tárhat. Der. terfar (var. Bucov. cherfariu), s. m. (rudă a miresei care ajută la dus zestrea în casa viitorului soț); terfăroaie (var. terfariță), s. f. (femeie din familie care ajută mireasa); terfărie, s. f. (petrecere la casa mirelui), cuvinte din Trans.; terfeli (var. terveli, derveli), vb. (a murdări, a mînji; a păta, a prihăni; a defăima, a discredita, a dezonora), cu suf. expresiv -li (Tiktin; Candrea; Graur, BL, VI, 146; după Scriban, Arhiva, 1912, 190, din mag. tereferelni „a trăncăni”; după Bogrea, Dacor., IV, 853, din mag. tréfal „a glumi”); terfelog (var. terfeloagă, tărfălog, tîrfălog), s. n. (carte fără valoare, maculator, ruptură; document foarte uzat); terfelegos, adj. (Mold., zdrențăros, murdar, unsuros); terfos, adj. (Mold., înv., zdrențăros); terfeleală, s. f. (murdărie, noroi); ștoarfă (var. ștoalfă), s. f. (femeie murdară, otreapă), poate prin contaminare cu a șterge „a freca” (Iordan, BF, IV, 195); tofăi, s. f. (a se bălăci, a se murdări), în Mold., cu pierderea lui r.Cf. tohoarhă, care probabil este în relație cu aceeași rădăcină expresivă.

Intrare: tearfă
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tearfă
  • tearfa
plural
  • terfe
  • terfele
genitiv-dativ singular
  • terfe
  • terfei
plural
  • terfe
  • terfelor
vocativ singular
plural

tearfă regional

  • exemple
    • Din cămeșă sau rufă peste cîtva timp ai să te faci tearfă, din care se face scamă. CREANGĂ, O. A. 299.
      surse: DLRLC
  • 2. Zestrea miresei, compusă din obiecte casnice și de îmbrăcăminte.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: