tearfă¹ [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 114^r/24 / V: (reg) trafă / Pl: terfe / E: nct] 1 sf (îrg) Bucată de pânză veche și murdară Si: (reg) otreapă, (îrg) tîrjă¹ (1), zdreanță. 2 av (Reg; pe lângă adjective ca „beat”, „ud”) Extrem de... 3 sf (Trs; Buc) Obiect stricat. 4 sf (Reg) Femeie de moravuri ușoare Si: târfă¹ (2). 5 sf (Reg; de obicei lpl) Zestrea miresei, compusă din obiecte casnice și de îmbrăcăminte. 6 sf (Reg; pex) Persoană care duce darul din partea miresei socrului și soacrei mari.