TAXONOMÍE s.f. 1. Știință având ca obiect stabilirea principiilor și legilor de clasificare a organismelor vii. ♦ (P. ext.) Știința legilor de clasificare. 2. (Biol.) Studiul unei grupe de plante sau de animale privind descrierea și clasificarea speciilor. [Gen. -iei, var. taxinomie s.f. / < fr. taxonomie, cf. gr. taxis – ordine, nomos – lege].

TAXONOMÍE s. f. 1. știință a legilor de clasificare a organismelor vii. ◊ (p. ext.) clasificare. 2. studiul unor grupe de plante sau de animale din punctul de vedere al descrierii și clasificării speciilor. (< fr. taxonomie)

TAXONOMÍE f. Știință care se ocupă cu stabilirea legilor de clasificare și de sistematizare a domeniilor din realitate cu o structură complexă; taxologie. [G.-D. taxonomiei] /<fr. taxonomie, taxinomie

TAXINOMÍE s.f. v. taxonomie.

taxonomíe s. f., art. taxonomía, g.-d. taxonomíi, art. taxonomíei

taxonomíe s. f., art. taxonomía, g.-d. taxonomíi, art. taxonomíei

TAXI- „ordine, aranjare, clasificare”. ◊ gr. taxis „ordine, rang, aranjare” > fr. taxi-, germ. id., engl. id. > rom. taxi-. □ ~dermie (v. -dermie), s. f., arta împăierii animalelor; ~logie (v. -logie₁), s. f., taxologie*; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat de înregistrare a taxei pentru automobile; ~nomie (v. -nomie), s. f., taxonomie* (1); ~terie (v. -terie), s. f., anomalie cu puține abateri de la forma normală a vegetalelor.

TAXO- „ordine, aranjare”. ◊ gr. taxis, eos „ordine” > fr. taxo-, germ. id., engl. id. > rom. taxo-. □ ~cen (v. -cen₂), s. n., asociație naturală apropiată ecologic și taxonomic; ~cenologie (v. ceno-₁, v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu clasificarea grupărilor naturale de plante și animale; ~logie (v. -logie₁), s. f., știință a clasificărilor; sin. taxilogie; ~nomie (v. -nomie), s. f., 1. Știință a legilor de clasificare a organismelor vii; sin. taxinomie. 2. Studiu al unei grupe de plante sau de animale din punctul de vedere al clasificării și descrierii speciilor.