taxologie sf [At: DN³ / V: ~xil~ / E: fr taxologie] (Rar) Știință a clasificărilor.

TAXOLOGIE s.f. (Rar) Știință a clasificărilor. [Gen. -iei, var. taxilogie s.f. / < fr. taxologie].

TAXOLOGIE s. f. studiu al clasificărilor. (< fr. taxologie)

TAXOLOGIE f. rar Știință care se ocupă cu stabilirea legilor de clasificare și de sistematizare a domeniilor din realitate cu o structură complexă; taxonomie. /<fr. taxologie

taxilogie sf vz taxologie

TAXILOGIE s.f. v. taxologie.

taxologie s. f., g.-d. art. taxologiei

TAXI- „ordine, aranjare, clasificare”. ◊ gr. taxis „ordine, rang, aranjare” > fr. taxi-, germ. id., engl. id. > rom. taxi-. □ ~dermie (v. -dermie), s. f., arta împăierii animalelor; ~logie (v. -logie₁), s. f., taxologie*; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat de înregistrare a taxei pentru automobile; ~nomie (v. -nomie), s. f., taxonomie* (1); ~terie (v. -terie), s. f., anomalie cu puține abateri de la forma normală a vegetalelor.

TAXO- „ordine, aranjare”. ◊ gr. taxis, eos „ordine” > fr. taxo-, germ. id., engl. id. > rom. taxo-. □ ~cen (v. -cen₂), s. n., asociație naturală apropiată ecologic și taxonomic; ~cenologie (v. ceno-₁, v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu clasificarea grupărilor naturale de plante și animale; ~logie (v. -logie₁), s. f., știință a clasificărilor; sin. taxilogie; ~nomie (v. -nomie), s. f., 1. Știință a legilor de clasificare a organismelor vii; sin. taxinomie. 2. Studiu al unei grupe de plante sau de animale din punctul de vedere al clasificării și descrierii speciilor.