taxocenologie sf [At: DN³ / E: ns cf fr taxicénologie] Ramură a taxonomiei care se ocupă cu clasificarea grupărilor naturale de plante și de animale.

TAXOCENOLOGIE s.f. Ramură a taxonomiei care se ocupă cu clasificarea grupărilor naturale de plante și animale. [Cf. fr. taxicénologie < fr. taxis – ordine, koinos – în comun, logos – știință].

TAXOCENOLOGIE s. f. ramură a taxonomiei care se ocupă cu clasificarea grupărilor naturale de plante și animele. (< fr. taxocénologie)

taxocenologie s. f., g.-d. art. taxocenologiei

TAXO- „ordine, aranjare”. ◊ gr. taxis, eos „ordine” > fr. taxo-, germ. id., engl. id. > rom. taxo-. □ ~cen (v. -cen₂), s. n., asociație naturală apropiată ecologic și taxonomic; ~cenologie (v. ceno-₁, v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu clasificarea grupărilor naturale de plante și animale; ~logie (v. -logie₁), s. f., știință a clasificărilor; sin. taxilogie; ~nomie (v. -nomie), s. f., 1. Știință a legilor de clasificare a organismelor vii; sin. taxinomie. 2. Studiu al unei grupe de plante sau de animale din punctul de vedere al clasificării și descrierii speciilor.