5 definiții pentru taxocenologie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

taxocenologie sf [At: DN3 / E: ns cf fr taxicénologie] Ramură a taxonomiei care se ocupă cu clasificarea grupărilor naturale de plante și de animale.

TAXOCENOLOGÍE s.f. Ramură a taxonomiei care se ocupă cu clasificarea grupărilor naturale de plante și animale. [Cf. fr. taxicénologie < fr. taxis – ordine, koinos – în comun, logos – știință].

TAXOCENOLOGÍE s. f. ramură a taxonomiei care se ocupă cu clasificarea grupărilor naturale de plante și animele. (< fr. taxocénologie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

taxocenologíe s. f., g.-d. art. taxocenologíei


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TAXO- „ordine, aranjare”. ◊ gr. taxis, eos „ordine” > fr. taxo-, germ. id., engl. id. > rom. taxo-.~cen (v. -cen2), s. n., asociație naturală apropiată ecologic și taxonomic; ~cenologie (v. ceno-1, v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu clasificarea grupărilor naturale de plante și animale; ~logie (v. -logie1), s. f., știință a clasificărilor; sin. taxilogie; ~nomie (v. -nomie), s. f., 1. Știință a legilor de clasificare a organismelor vii; sin. taxinomie. 2. Studiu al unei grupe de plante sau de animale din punctul de vedere al clasificării și descrierii speciilor.

Intrare: taxocenologie
taxocenologie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taxocenologie
  • taxocenologia
plural
genitiv-dativ singular
  • taxocenologii
  • taxocenologiei
plural
vocativ singular
plural