9 definiții pentru tautomerie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TAUTOMERIE s. f. Formă de izomerie care se caracterizează prin ușurința cu care izomerii trec unul în celălalt, datorită deplasării unei duble legături și a unui atom de hidrogen. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautomérie.
TAUTOMERIE s. f. Formă de izomerie care se caracterizează prin ușurința cu care izomerii trec unul în celălalt, datorită deplasării unei duble legături și a unui atom de hidrogen. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautomérie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tautomerie sf [At: M. D. ENC. / P: ta-u~ / E: fr tautomérie] (Chm) Formă de izomerie caracterizată prin ușurința cu care izomerii trec unul în celălalt, datorită deplasării unei duble legături și a unui atom de hidrogen.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TAUTOMERIE s.f. (Chim.) Proprietate a unor substanțe organice izomere de a trece cu ușurință una în alta. [< fr. tautomérie, cf. gr. tauto – același, meros – parte].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TAUTOMERIE s. f. proprietate a unor substanțe organice izomere de a trece cu ușurință una în alta. (< fr. tautomérie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tautomerie (desp. ta-u-) s. f., art. tautomeria, g.-d. tautomerii, art. tautomeriei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tautomerie (ta-u-) s. f., art. tautomeria, g.-d. tautomerii, art. tautomeriei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tautomerie s. f. (sil. ta-u-), art. tautomeria, g.-d. tautomerii, art. tautomeriei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TAUTOMERIE s. (CHIM.) izomerie chimică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
TAUTO- „la fel, identic”. ◊ gr. tauto „același” > fr. tauto-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. tauto-. □ ~cron (v. -cron), adj., 1. Care se produce la intervale identice de timp. 2. Care este situat la intervale egale de timp; ~fonie (v. -fonie1), s. f., repetiție supărătoare a acelorași sunete; ~gramă (v. -gramă), s. f., gen de poezie în care toate cuvintele încep cu aceeași literă; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Greșeală de limbă care constă în repetarea inutilă a aceleiași idei, formulată cu alte cuvinte. 2. Judecată în care subiectul și predicatul sînt exact aceeași noțiune. 3. Expresie care în cadrul unui sistem formal este adevărată în orice interpretare; ~mer (v. -mer), adj., (despre substanțe) care prezintă tautomerie; ~merie (v. -merie), s. f., caracteristică a unor substanțe organice izomere de a trece cu ușurință una în cealaltă.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: ta-u-
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tautomeriesubstantiv feminin
- 1. Formă de izomerie care se caracterizează prin ușurința cu care izomerii trec unul în celălalt, datorită deplasării unei duble legături și a unui atom de hidrogen. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- tautomérie DEX '09 DEX '98 DN