6 definiții pentru tautomer


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TAUTOMÉR, -Ă, tautomeri, -e, adj. (Chim.; despre substanțe) Care prezintă tautomerie. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautomere.

tautomer, ~ă a [At: DN3 / P: ta-u~ / Pl: ~i, ~e / E: fr tautomère] (Chm; d. substanțe) Care prezintă tautomerie.

TAUTOMÉR, -Ă, tautomeri, -e, adj. (Chim.; despre substanțe) Care prezintă tautomerie. [Pr.: ta-u-] – Din fr. tautomère.

TAUTOMÉR, -Ă adj. (Chim.; despre substanțe) Care prezintă tautomerie. [< fr. tautomère].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tautomér adj. m., pl. tautoméri; f. sg.tautoméră, pl.tautomére


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TAUTO- „la fel, identic”. ◊ gr. tauto „același” > fr. tauto-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. tauto-.~cron (v. -cron), adj., 1. Care se produce la intervale identice de timp. 2. Care este situat la intervale egale de timp; ~fonie (v. -fonie1), s. f., repetiție supărătoare a acelorași sunete; ~gramă (v. -gramă), s. f., gen de poezie în care toate cuvintele încep cu aceeași literă; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Greșeală de limbă care constă în repetarea inutilă a aceleiași idei, formulată cu alte cuvinte. 2. Judecată în care subiectul și predicatul sînt exact aceeași noțiune. 3. Expresie care în cadrul unui sistem formal este adevărată în orice interpretare; ~mer (v. -mer), adj., (despre substanțe) care prezintă tautomerie; ~merie (v. -merie), s. f., caracteristică a unor substanțe organice izomere de a trece cu ușurință una în cealaltă.

Intrare: tautomer
tautomer adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tautomer
  • tautomerul
  • tautomeru‑
  • tautome
  • tautomera
plural
  • tautomeri
  • tautomerii
  • tautomere
  • tautomerele
genitiv-dativ singular
  • tautomer
  • tautomerului
  • tautomere
  • tautomerei
plural
  • tautomeri
  • tautomerilor
  • tautomere
  • tautomerelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tautomer

  • 1. chimie (Despre substanțe) Care prezintă tautomerie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: