2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tautocron, ~ă a [At: DN3 / P: ta-u~ / Pl: ~i, ~e / E: fr tautochrone] (Fiz) 1 Care are loc în timpi egali. 2 Care este situat la intervale egale de timp. 3 (Îs) Curbă ~ă Curbă (cicloidă) situată în plan vertical, cu convexiunea în jos, pe care un punct material greu ajunge în punctul cel mai de jos în același interval de timp din orice poziție ar porni fără viteză inițială. 4 (Îs) Mișcare ~ă Mișcare a mai multor puncte materiale grele care pornesc simultan, fără viteze inițiale, din diferite puncte ale unei curbe tautocrone (3).

TAUTOCRÓN, -Ă adj. (Fiz.) Care are loc în timpi egali; care este situat la intervale egale, identice de timp. ◊ Curbă tautocronă = curbă (cicloidă) situată în plan vertical, cu convexiunea în jos, pe care un punct material greu ajunge în punctul cel mai de jos în același interval de timp din orice poziție ar porni fără viteză inițială; mișcare tautocronă = mișcarea mai multor puncte materiale grele care pornesc simultan fără viteze inițiale, din diferite puncte ale unei curbe tautocrone. [< fr. tautochrone, cf. gr. tauto – același, chronos – timp].

TAUTOCRÓN, -Ă adj. (fiz.) care are loc în timpi egali; situat la intervale egale, identice de timp. ♦ (mat.) curbă ~ă (și s. f.) = curbă (cicloidă) în plan vertical, cu convexiunea în jos, pe care un punct material greu ajunge în punctul cel mai de jos în același interval de timp din orice poziție ar porni fără viteză inițială; mișcare ~ă = mișcarea mai multor puncte materiale grele care pornesc simultan fără viteze inițiale, din diferite puncte ale unei curbe tautocrone. (< fr. tautochrone)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tautocrónă (ta-u-to-cro-) s. f., g.-d. art. tautocrónei; pl. tautocróne

tautocrónă adj. f., s. f. (sil. ta-u-, -cro-), pl. tautocróne


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TAUTO- „la fel, identic”. ◊ gr. tauto „același” > fr. tauto-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. tauto-.~cron (v. -cron), adj., 1. Care se produce la intervale identice de timp. 2. Care este situat la intervale egale de timp; ~fonie (v. -fonie1), s. f., repetiție supărătoare a acelorași sunete; ~gramă (v. -gramă), s. f., gen de poezie în care toate cuvintele încep cu aceeași literă; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Greșeală de limbă care constă în repetarea inutilă a aceleiași idei, formulată cu alte cuvinte. 2. Judecată în care subiectul și predicatul sînt exact aceeași noțiune. 3. Expresie care în cadrul unui sistem formal este adevărată în orice interpretare; ~mer (v. -mer), adj., (despre substanțe) care prezintă tautomerie; ~merie (v. -merie), s. f., caracteristică a unor substanțe organice izomere de a trece cu ușurință una în cealaltă.

Intrare: tautocronă
tautocronă substantiv feminin
  • silabație: ta-u-, -cro- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tautocro
  • tautocrona
plural
  • tautocrone
  • tautocronele
genitiv-dativ singular
  • tautocrone
  • tautocronei
plural
  • tautocrone
  • tautocronelor
vocativ singular
plural
Intrare: tautocron
tautocron adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tautocron
  • tautocronul
  • tautocronu‑
  • tautocro
  • tautocrona
plural
  • tautocroni
  • tautocronii
  • tautocrone
  • tautocronele
genitiv-dativ singular
  • tautocron
  • tautocronului
  • tautocrone
  • tautocronei
plural
  • tautocroni
  • tautocronilor
  • tautocrone
  • tautocronelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)