7 intrări
67 de definiții

Explicative DEX

TARTĂ, tarte, s. f. Prăjitură făcută dintr-un strat subțire de aluat fraged, acoperit cu fructe și cu cremă. – Din fr. tarte.

talță sf vz tarță

tartă sf [At: DL / Pl: ~te / E: fr tarte] Prăjitură făcută dintr-un strat de aluat fraged, acoperit cu dulceață, fructe (și cu cremă).

tarță sf [At: ALR I, 1544/100 / V: (reg) talță / Pl: ~țe / E: mg (dohány) tárca] (Trs) Tabacheră pentru tutun.

tarțău sm vz terțiu2

tărsâu sm vz terțiu2

tărsiu sm vz terțiu2

tărtău1 sm vz terțiu2

tărță i vz târț

tărțăl sm vz terțiu2

tărțău sm vz terțiu2

tărțâi sm vz terțiu2

tărțâu sm vz terțiu2

tărțiu sm vz terțiu2

târsău1 sm vz terțiu2

târsâu sm vz terțiu2

târsiu sm vz terțiu2

târt sn vz târț

târtă1 sf [At: DDRF / Pl: ~te / E: bg търта] (Reg) 1 Târtiță (2). 2 Babă vrăjitoare.

târtă2 sf [At: MARDARIE, L. 323 / Pl: ? / E: ns cf tutoi1] (Trs) Fluier (cu găuri) pe care și-l fac copiii din coajă de salcie.

târț [At: ANON. CAR. / V: (îrg) tărță, (pop) ~rt, ~a, ~ă, ~i / E: fo] 1-2 sn, i (Pfm) (Și îcr pârț1) (Cuvânt care) imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal Si: pârț1. 3 sn (Pfm) Gaze care se elimină cu zgomot din intestinul gros prin orificiul anal Si: (pop) pârț1, (reg) târtâită. 4-5 sn, i (Reg) (Exclamație prin care se) exprimă lipsa de valoare a unui lucra, lipsa de importanță a unei situații etc. Si: vacs. 6 i (Reg; îe) ~a-pârța (și nimica sau mai nimic) Se spune despre un lucru lipsit de însemnătate sau de valoare Si: fleac, nimic. 7 i (Reg; îae) Se spune despre un om de nimic. 8 i (Reg; îe) ~a-pârța cu cocârța Se zice când cineva vorbește în zadar, spunând lucruri fără însemnătate.

târța i vz târț

târță1 i vz târț

târță2 sf vz terțiu2

târțău2 sm vz terțiu1

târțâu sm vz terțiu2

târțeie sfp vz terțiu2

târți i vz târț

târțiu sm vz terțiu2

târzâu sm vz terțiu2

tersân sm vz terțiu2

terț1 sm vz terțiu2

terțău sm vz terțiu2

terțâi sm vz terțiu2

terțâu sm vz terțiu2

terțeu sm vz terțiu2

terțin, ~ă sm, a vz terțiu2

terțiu2, ~ie [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 208/4 / V: (reg) întâr~, înterț, ~in sm, a, înter~, tarțău, int~, întăr~, înterțâu, tărsâu, tărsiu, tărtău, tărțăl, tărțău, tărțâi, tărțâu, tăr~, tărsău, tărsâu, târsiu, tărțău, târțâu, târ~, târzâu, ~rsân, terț, ~țău, ~țâi, ~țâu, ~țeu, tirtău, tor~ sm, târță sf, târțeie sfp / Pl: ~ii / E: ns cf lat tertius] 1-2 (Reg) sm, a (Berbec) a cărui limită de vârstă variază, după regiuni, de la un an la trei ani. 3 a (Îrg; d. bovine, îf înterțiu) A căror limită de vârstă variază, după regiuni, de la un an la trei ani. 4 sm (Reg; fig; îf târțău, terțău) Copilandru (1).

tirtău sm vz terțiu2

torțiu sm vz terțiu2

ÎNTERȚIU, ÎNTĂRȚÎU, TERȚIU, TĂRȚIU, TĂRȚÎU sm. 1 🐑 Berbecul de doi ani împliniți, pînă nu e lăsat între oi pentru reproducere 2 🐒 ‼ Junc în al treilea an: maiul cel negru i-au fost sănătos și inima sănătoasă, însă foarte mare, ca de giuncul înterțiu (N.-COST.) [lat. tĕrtianus].

TARTĂ, tarte, s. f. Prăjitură făcută dintr-un strat subțire de aluat fraged, acoperit cu fructe și cu cremă. – Din fr. tarte.

TARTĂ, tarte, s. f. Prăjitură făcută din aluat fraged, umplută cu cremă sau cu fructe.

TARTĂ, tarte, s. f. Prăjitură făcută din aluat fraged acoperit cu fructe (și cu cremă). – Fr. tarte.

TARTĂ s.f. Prăjitură făcută dintr-un strat de aluat acoperit cu dulceață, cu cremă sau cu fructe. [< fr. tarte].

TARTĂ s. f. prăjitură dintr-un strat de aluat acoperit cu dulceață, cu cremă sau cu fructe. (< fr. tarte)

TARTĂ ~e f. Produs de patiserie preparat dintr-o foaie de aluat, acoperită cu fructe, dulceață, cremă etc. și coaptă. /<fr. tarte

tărța-părța f. pop. bagatelă: târța-pârța mai nimica PANN. [Origină necunoscută].

tărțiu a. și m. V. terțiu.

terțiu m. berbece de trei ani în jos. [Și tărțiu, înterțiu: cf. lat. TERTIUS].

pîrț (Triv.), interj. care arată zgomotu emisiuniĭ de gazurĭ din orificiu anal. (Înrudit pin sunet cu germ. farzen, a face pîrț). – Se zice și tîrt, tîrț și tîrța-pîrța.

terțíŭ, -íe adj. (lat. *tertivus îld. tĕrtius, al treilea. Cp. cu anțărț). Intrat într’al treilea an, mior: berbec terțiŭ (Șez. 9, 55). – Și tîrțiŭ (R. S. GrS. 6, 54), și înterțiŭ (Let. 2, 33, și Șez. 3, 17).

tîrț, interj. ca și pîrț.

tîrța-pîrța, V. pîrț.

tîrțiu, V. terțiŭ.

Ortografice DOOM

tartă s. f., g.-d. art. tartei; pl. tarte

tartă s. f., g.-d. art. tartei; pl. tarte

tartă s. f., g.-d. art. tartei; pl. tarte

terțiu s. m., adj. m., f. terției; pl. m. și f. terții

Etimologice

terțiu (-ie), adj. – (Berbec) care are peste doi ani. – Var. tîrțiu, interțiu, (în)tărțîu. Lat. tertĭus, al cărui rezultat normal, *terți, a primit suf. -iu, ca negriu < negru, suriu < sur etc. După Pușcariu 1740 și REW 8679, de la un lat. *tertῑvus: după Tiktin, din lat. in tertĭo (anno), cu ideea că ar fi vorba de o formație cultă; după Giuglea, Contribuții, 20 și Candrea, din lat. *tertianeus. Cf. anțărț, terță.

Sinonime

TARȚĂ s. v. portțigaret, tabacheră.

TÂRTĂ s. v. târtiță.

TÂRȚ interj. v. pârț.

tarță s. v. PORTȚIGARET. TABACHERĂ.

tîrtă s. v. TÎRTIȚĂ.

tîrț interj. v. PÎRȚ.

Arhaisme și regionalisme

tărțiu (terțiu), tărții (terții), s.m. (pop.) berbec de trei ani.

Intrare: tartă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tartă
  • tarta
plural
  • tarte
  • tartele
genitiv-dativ singular
  • tarte
  • tartei
plural
  • tarte
  • tartelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: tarță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tarță
  • tarța
plural
  • tarțe
  • tarțele
genitiv-dativ singular
  • tarțe
  • tarței
plural
  • tarțe
  • tarțelor
vocativ singular —
plural —
talță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tărța
tărța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: târtă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târtă
  • târta
plural
  • târte
  • târtele
genitiv-dativ singular
  • târte
  • târtei
plural
  • târte
  • târtelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: târț
târț interjecție
interjecție (I10)
  • târț
tărță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: târța
târța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: terțiu
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • terțiu
  • terțiul
  • terțiu‑
plural
  • terții
  • terțiii
genitiv-dativ singular
  • terțiu
  • terțiului
plural
  • terții
  • terțiilor
vocativ singular —
plural —
tarțău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tărsâu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tărsiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tărțăl
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tărțău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tărțâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tărțâu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tărțiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
târsău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
târsiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
târță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
târțâu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
târțeie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
târțiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
târzâu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tersân
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
terțâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
terțâu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
terțeu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • terție
  • terția
plural
  • terții
  • terțiile
genitiv-dativ singular
  • terții
  • terției
plural
  • terții
  • terțiilor
vocativ singular —
plural —
tirtău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
torțiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tartă, tartesubstantiv feminin

  • 1. Prăjitură făcută dintr-un strat subțire de aluat fraged, acoperit cu fructe și cu cremă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.