târț [At: ANON. CAR. / V: (îrg) tărță, (pop) ~rt, ~a, ~ă, ~i / E: fo] 1-2 sn, i (Pfm) (Și îcr pârț¹) (Cuvânt care) imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal Si: pârț¹. 3 sn (Pfm) Gaze care se elimină cu zgomot din intestinul gros prin orificiul anal Si: (pop) pârț¹, (reg) târtâită. 4-5 sn, i (Reg) (Exclamație prin care se) exprimă lipsa de valoare a unui lucra, lipsa de importanță a unei situații etc. Si: vacs. 6 i (Reg; îe) ~a-pârța (și nimica sau mai nimic) Se spune despre un lucru lipsit de însemnătate sau de valoare Si: fleac, nimic. 7 i (Reg; îae) Se spune despre un om de nimic. 8 i (Reg; îe) ~a-pârța cu cocârța Se zice când cineva vorbește în zadar, spunând lucruri fără însemnătate.

tărță i vz târț

târt sn vz târț

târța i vz târț

târță¹ i vz târț

târți i vz târț

pîrț (Triv.), interj. care arată zgomotu emisiuniĭ de gazurĭ din orificiu anal. (Înrudit pin sunet cu germ. farzen, a face pîrț). – Se zice și tîrt, tîrț și tîrța-pîrța.

tîrț, interj. ca și pîrț.

TÂRȚ interj. v. pârț.

tîrț interj. v. PÎRȚ.