tarhana sf vz trahana

TARHON s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă și ramificată, cu flori alburii, cu frunze lanceolate aromate folosite drept condiment (Artemisia dracunculus). – Din tc. tarhun.

taracon sm vz tarhon¹

tarahon sm vz tarhon¹

tarana sf vz trahana

tarană sf vz trahana

tarcana sf vz trahana

tarcăn sm vz tarhon¹

tarcân sm vz tarhon¹

tarcom sm vz tarhon¹

tarcon sm vz tarhon¹

tarcum sm vz tarhon¹

tarhon¹ sm [At: ANON. CAR. / V: (îrg) ~rah~, (reg) ~racon, ~rcăn, ~rcân, ~rcom, ~rcon, ~rcum sm, tărhană sf / Pl: (rar) ~uri sn / E: tc tarhun, mg tárkony] 1 Plantă erbacee din familia compozitelor, aromatică, cu tulpina dreaptă și ramificată, cu flori alburii, cu frunze liniare, lanceolate, întrebuințate drept condiment (Artemisia dracunculus). 2 (Bot; reg) Granat² (Pyrethrum Parthenium). 3 (Bot; Mar; Trs) Chimen (1) (Carum carvi). 4 (Bot; reg) Hasmațuchi (1) (Anthriscus cerefolium). 5 (Bot; reg) Anason (1) (Pimpinella anisum). 6 (Bot; reg; îf tărhană) Mușcată (Pelargonium zonale). 7 (Bot; reg; îc) Tarcom-sălbatic Rotoțele (Achillea ptarmica). 8 (Reg) Varietate de fasole rotundă și mare, de culoare roșiatică, neagră sau pestriță.

tarhonie sf vz trahana

tărană sf vz trahana

tărhană¹ sf vz tarhon¹

tărhană² sf vz trahana

torhoană sf vz trahana

trahana sf [At: MANOLACHE DRĂGHICI, ap. CADE / V: (înv) tarh~, ~nă, (reg) tarana, tarană, tarcana, tarhonie, tărană, tărhană, torhoană, trana / E: tc tarhana, srb tarhana, tarana, mg tarhonya] (Reg) 1 Aluat nedospit, frecat mărunt în palmă sau ras pe râzătoare, care se fierbe în supă, în loc de tăieței Si: (reg) frecăței, răzălăi. 2 (Îf tarana) Mâncare făcută din pâine cu brânză muiată în apă fierbinte.

trahană sf vz trahana

trana sf vz trahana

TARHON s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă și ramificată, cu flori alburii, cu frunze lanceolate aromate întrebuințate drept condiment (Artemisia dracunculus). – Din tc. tarhun.

TARHON s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze adînc spintecate, cu flori de culoare albicioasă, cu miros și gust aromatic, ale cărei frunze se întrebuințează în bucătărie drept condiment (Artemisia Dracunculus ).

TARHON s. m. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă și ramificată, cu flori alburii, cu frunze aromate întrebuințate drept condiment (Artemisia dracunculus). – Tc. tarhun.

TARHON m. Plantă erbacee cu flori gălbui și cu frunze înguste, ascuțite, aromate, folosite în alimentație drept condiment. /<turc. tarhun

tarhon n. plantă aromatică, originară din Tataria, ce se mănâncă ca salată (Artemisia dracunculus). [Turc. TARHUN].

trahanà f. aluat frământat cu ouă și redus în firișoare cari se bagă în supă. [Turc. TERHANA].

2) tarhón m. ca plantă și n. ca marfă (turc. [d. ar.] tarhun, pop. tarhon, d. gr. drakóntion, de unde și it. targóne și fr. estragon). O plantă erbacee aromatică culinară din familia compuselor originară din Siberia și Mongolia (artemisia dracúnculus).

1) Tarhón m. (cp. cu rut. targán [tarhan], rus. tarakán, libarcă, șfab, gîndac negru de bucătărie). Est Iron. Jidan. – Fem. -oancă, pl. e.

trahaná f. (turc. tarhana și terhana). Cocă care se frămîntă cu oŭ și cu ĭaurt orĭ cu lapte bătut, se trece pin cĭur și se pune în supă. V. tăĭețeĭ.

tarhon (plantă) s. m.

tarhon s. m.

tarhon s. m.

tarhon (-ni), s. m. – Plantă folosită drept condiment (Artemisia dracunculus). Tc. (arab.) tarhun (Șeineanu, II, 349; Lokotsch 2034), din gr. δραϰόντιον, cf. bg., pol. tarhon, mag. tarhonya.

trahana (-ale), s. f. – Frecăței, tăiței de supă din aluat nedospit. – Var. tarhana. Mr. tărhana, megl. trană. Tc. (per.) terhane, tarhane (Șeineanu, II, 365), cf. ngr. τραχανᾶς, bg. tarhaná, sb. trganci.

TARHON s. v. chimen, chimion, granat, spilcuță.

TARHON s. (BOT.; Artemisia dracunculus) (reg.) sagna-calului.

tarhon s. v. CHIMEN. CHIMION. GRANAT. SPILCUȚĂ.

TARHON s. (BOT.; Artemisia dracunculus) (reg.) sagna-calului.

trahana, trahanale, s.f. (înv.) cocă frământată cu ou, iaurt sau lapte, trecută prin ciur și pusă în supă.

tarhón, s.m. 1. (reg.) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunze aromate, întrebuințate drept condiment (Artemisia dracunculus). 2. Chimen, chimion (Carum carvi): „Horincuță cu tarhon / Nebunit-ai cap de domn” (Calendar, 1980: 110). (Maram., Trans.). – Din tc. (arab.) tarhun (Scriban, DLRM, MDA).

tarhon, s.m. – 1. (reg.; bot.) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunze aromate, întrebuințate drept condiment (Artemisia dracunculus). 2. Chimen, chimion (Carum carvi): „Horincuță cu tarhon / Nebunit-ai cap de domn” (Calendar, 1980: 110). (Maram., Trans.). – Din tc. (arab.) tarhun (Scriban, DLRM; Șăineanu, cf. DER; DEX, MDA).

tarhon, s.m. – 1. (bot.) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunze aromate, întrebuințate drept condiment (Artemisia dracunculus). 2. Chimen, chimion (Carum carvi): „Horincuță cu tarhon / Nebunit-ai cap de domn” (Calendar 1980: 110). – Din tc. (arab.) tarhun (Șeineanu cf. DER).