15 definiții pentru tărfă, târfă, țârfă   declinări

TẤRFĂ, târfe, s. f. Femeie de moravuri ușoare; prostituată. – Et. nec.

TẤRFĂ, târfe, s. f. Femeie de moravuri ușoare; prostituată. – Et. nec.

Există suficiente dovezi care să ateste că poate fi pus în legătură cu tearfă. - raduborza

TÎ́RFĂ, tîrfe, s. f. Femeie de moravuri ușoare; prostituată. Cînd i-a cerut apă, a urlat la ea că e o tîrfă care a vrut să ucidă pe vodă. CAMIL PETRESCU, O. II 234. Unul dintr-înșii taie capul botezătorului Ioan pentru rugăciunea unei tîrfe de muiere. GORJAN, H. II 171. Da nici eu nu am turbat, Să iubesc tîrfa din sat. ȘEZ. XXI 2.

ȚÎ́RFĂ s. f. (Regional) 1. (Și în forma țîfă) Țărînă. Găinele umblă grămadă pe ogor, de cu dimineață «se spală în țîfă» ori se suie în pătul și se ciugulesc. PAMFILE, VĂZD. 100. 2. Un fel de tencuială făcută din lut amestecat cu paie, pentru lipitul pereților. – Variantă: (1) țî́fă s. f.

tấrfă s. f., g.-d. art. tấrfei; pl. tấrfe

țấrfă (reg.) s. f., g.-d. art. țấrfei

târfă s. f., g.-d. art. târfei; pl. târfe

țârfă s. f., g.-d. art. țârfei

TÂRFĂ s. v. prostituată.

TÂRFĂ s. v. buleandră, cârpă, fleandură, otreapă, petică, stomac, zdreanță.

TÂRFĂ ~e f. fam. Femeie desfrânată; prostituată; târâtură. /cf. tearfă

țấrfă, țấrfe, s.f. (reg.) 1. nisip; țărână. 2. tencuială.

tărfă f. femeie neonestă. [Vechiu-rom. tearfă, zdreanță, cârpă (de origină necunoscută): raportul sensurilor e analog cu cel din buleandră].

tî́rfă f., pl. e (din *stîrfă, d. stîrf, stîrv, adică „putoare”. V. tîrfoare și tîrveliște). Triv. Femeî́e depravată, curvă, tîrlă. V. tearfă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

țấrfă, țârfe, s.f. – (reg.) Țărână, nisip. – Et. nec. (MDA).