3 intrări

17 definiții

TẤRFĂ, târfe, s. f. Femeie de moravuri ușoare; prostituată. – Et. nec.

TẤRFĂ, târfe, s. f. Femeie de moravuri ușoare; prostituată. – Et. nec.

Există suficiente dovezi care să ateste că poate fi pus în legătură cu tearfă. - raduborza

TÎ́RFĂ, tîrfe, s. f. Femeie de moravuri ușoare; prostituată. Cînd i-a cerut apă, a urlat la ea că e o tîrfă care a vrut să ucidă pe vodă. CAMIL PETRESCU, O. II 234. Unul dintr-înșii taie capul botezătorului Ioan pentru rugăciunea unei tîrfe de muiere. GORJAN, H. II 171. Da nici eu nu am turbat, Să iubesc tîrfa din sat. ȘEZ. XXI 2.

ȚÎ́RFĂ s. f. (Regional) 1. (Și în forma țîfă) Țărînă. Găinele umblă grămadă pe ogor, de cu dimineață «se spală în țîfă» ori se suie în pătul și se ciugulesc. PAMFILE, VĂZD. 100. 2. Un fel de tencuială făcută din lut amestecat cu paie, pentru lipitul pereților. – Variantă: (1) țî́fă s. f.

tấrfă s. f., g.-d. art. tấrfei; pl. tấrfe

țấrfă (reg.) s. f., g.-d. art. țấrfei

târfă s. f., g.-d. art. târfei; pl. târfe

țârfă s. f., g.-d. art. țârfei

TÂRFĂ s. v. prostituată.

TÂRFĂ s. v. buleandră, cârpă, fleandură, otreapă, petică, stomac, zdreanță.

TÂRFĂ ~e f. fam. Femeie desfrânată; prostituată; târâtură. /cf. tearfă

țấrfă, țấrfe, s.f. (reg.) 1. nisip; țărână. 2. tencuială.

tărfă f. femeie neonestă. [Vechiu-rom. tearfă, zdreanță, cârpă (de origină necunoscută): raportul sensurilor e analog cu cel din buleandră].

tî́rfă f., pl. e (din *stîrfă, d. stîrf, stîrv, adică „putoare”. V. tîrfoare și tîrveliște). Triv. Femeî́e depravată, curvă, tîrlă. V. tearfă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

tî́rfă s. v. BULEANDRĂ. CÎRPĂ. FLEANDURĂ. OTREAPĂ. PETICĂ. STOMAC. ZDREANȚĂ.

TÎ́RFĂ s. cocotă, curvă, prostituată, femeie de stradă, (pop. și fam.) dámă, madámă, (înv. și reg.) pîrțotínă, telálíță, teleléică, (reg.) léle, madaránță, scorțotlnă, teárfă, tîrnoáță, (prin Transilv.) bándură, búlă, (prin Bucov.) crăíță, (prin Maram.) lándră, (prin Mold. și Bucov.) mișárcă, (înv.) magopáță, tălániță, femeie públică, (fam.) fleoárță, fleorțotínă, șuleándră, (fig.) buleándră, púpăză, putoáre, tîrîtúră, (reg. fig.) háită, pupezoáică, terfeloágă, (Transilv. fig.) gúdă, (prin Mold. fig.) ruptúră, (arg.) maimúță, marcoávă, mastroácă.

țấrfă, țârfe, s.f. – (reg.) Țărână, nisip. – Et. nec. (MDA).

Intrare: târfă

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular târfă târfa
plural târfe târfele
genitiv-dativ singular târfe târfei
plural târfe târfelor
vocativ singular
plural
Intrare: țârfă

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țârfă țârfa
plural
genitiv-dativ singular țârfe țârfei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: tărfă
tărfă
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.