căutare avansată
15 definiții pentru tărfă, târfă, țârfă   declinări

TẤRFĂ, târfe, s. f. Femeie de moravuri ușoare; prostituată. – Et. nec.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

TẤRFĂ, târfe, s. f. Femeie de moravuri ușoare; prostituată. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Există suficiente dovezi care să ateste că poate fi pus în legătură cu tearfă. - raduborza

tấrfă s. f., g.-d. art. tấrfei; pl. tấrfe
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

țấrfă (reg.) s. f., g.-d. art. țấrfei
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TÂRFĂ s. v. prostituată.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TÂRFĂ s. v. buleandră, cârpă, fleandură, otreapă, petică, stomac, zdreanță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TÂRFĂ ~e f. fam. Femeie desfrânată; prostituată; târâtură. /cf. tearfă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TÎ́RFĂ, tîrfe, s. f. Femeie de moravuri ușoare; prostituată. Cînd i-a cerut apă, a urlat la ea că e o tîrfă care a vrut să ucidă pe vodă. CAMIL PETRESCU, O. II 234. Unul dintr-înșii taie capul botezătorului Ioan pentru rugăciunea unei tîrfe de muiere. GORJAN, H. II 171. Da nici eu nu am turbat, Să iubesc tîrfa din sat. ȘEZ. XXI 2.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚÎ́RFĂ s. f. (Regional) 1. (Și în forma țîfă) Țărînă. Găinele umblă grămadă pe ogor, de cu dimineață « se spală în țîfă » ori se suie în pătul și se ciugulesc. PAMFILE, VĂZD. 100. 2. Un fel de tencuială făcută din lut amestecat cu paie, pentru lipitul pereților. – Variantă: (1) țî́fă s. f.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

târfă s. f., g.-d. art. târfei; pl. târfe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

țârfă s. f., g.-d. art. țârfei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

țấrfă, țấrfe, s.f. (reg.) 1. nisip; țărână. 2. tencuială.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

tărfă f. femeie neonestă. [Vechiu-rom. tearfă, zdreanță, cârpă (de origină necunoscută): raportul sensurilor e analog cu cel din buleandră].
Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

tî́rfă f., pl. e (din *stîrfă, d. stîrf, stîrv, adică „putoare”. V. tîrfoare și tîrveliște). Triv. Femeî́e depravată, curvă, tîrlă. V. tearfă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

țấrfă, țârfe, s.f. – (reg.) Țărână, nisip. – Et. nec. (MDA).
Sursa: DRAM 2015 (2015) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink