tapură sf [At: lOANOVICI, TEHN. 101 / Pl: ~ri / E: fr tapure] Fisură în interiorul unei piese metalice, produsă în cursul turnării acesteia.

TAPURĂ, tapuri, s. f. Fisură într-o piesă metalică, produsă în cursul fabricării sau al prelucrării piesei.

TAPURĂ s.f. Fisură în interiorul masei unui oțel tratat termic. [< fr. tapure].

TAPURĂ s. f. defect al unei piese metalice dintr-o fisură care pornește de la suprafața acesteia spre interior. (< fr. tapure)

tapură s. f., g.-d. art. tapurii; pl. tapuri

tapură s. f., g.-d. art. tapurii; pl. tapuri

tapură s. f., g.-d. art. tapurii; pl. tapuri

țâpuri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țâpuresc, imperf. 3 sg. țâpurea; conj. prez. 3 sg. și pl. țâpurească

țâpurí, țâporesc, (țipuri), v.i. (reg.) 1. (despre oameni) A chiui, a striga: „Atunci scoate el cuțâtu și țâpurește una: Uhaa!” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 264). 2. (despre copii) A plânge în hohote: „Pruncu-n scaldă țâpure” (Memoria, 2001: 105). 3. A rosti strigături în timpul unui dans popular: „Că mi-i drag a țâpuri” (Ștețco, 1990: 325). (Trans., Maram.). – Din țipa (DEX, MDA).

țâpuri, țâporesc, (țipuri), vb. intranz. – (reg.) 1. (Despre oameni) A chiui, a striga: „Că mi-i drag a țâpuri” (Ștețco, 1990: 325). 2. (Despre copii) A plânge în hohote: „Pruncu-n scaldă țâpure” (Memoria, 2001: 105). 3. A rosti strigături în timpul unui dans popular. (Trans., Maram.). – Din țipa (DEX, MDA).

țâpuri, țâporesc, (țipuri), vb. intranz. – 1. (Despre oameni) A chiui, a striga: „Că m-i drag a țâpuri” (Ștețco 1990: 325). 2. (Despre copii) A plânge cu hohote: „Pruncu-n scaldă țâpure” (Memoria 2001: 105). 3. A rosti strigături în timpul unui dans popular. – Cf. țipa.