țâpurí, țâporesc, (țipuri), v.i. (reg.) 1. (despre oameni) A chiui, a striga: „Atunci scoate el cuțâtu și țâpurește una: Uhaa!” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 264). 2. (despre copii) A plânge în hohote: „Pruncu-n scaldă țâpure” (Memoria, 2001: 105). 3. A rosti strigături în timpul unui dans popular: „Că mi-i drag a țâpuri” (Ștețco, 1990: 325). (Trans., Maram.). – Din țipa (DEX, MDA).