TANIC, -Ă, tanici, -ce, adj. (în sintagma) Acid tanic = tanin. – Din fr. tannique.

tanic, ~ă a [At: VÎN. PESC. februarie 1964, 18 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr tannique] 1-3 Taninos (1-3). 4 (Îs) Acid ~ Tanin (1).

TANIC adj. (În sintagma) Acid tanic = tanin. – Din fr. tannique.

TANIC, tanici, adj. m. (În expr.) Acid tanic = tanin.

TANIC adj.m. Acid tanic = tanin. [Cf. fr. tannique].

TANIC, -Ă adj. care conține tanin; taninos. ♦ acid ~ = tanin. (< fr. tannique)

TANIC ~că (~ci, ~ce): Acid ~ tanin. /<fr. tannique

tanic a. acid tanic. V. tanin.

*tánic, -ă adj. (fr. tannique, d. tan, scoarță de stejar ș. a. cu care se tăbăcește, lat. pop. *tannum, cuv. galic). Care conține tanin: acid tanic.

selnic sn vz senic

senic sn [At: ATILA, P. 132 / V: seln~, țănec, țâln~ / Pl: ? / E: ns cf bg сенник] 1-2 Sănec (1-2). 3 (Reg) Bucată de pînză în care se pune cenușa pentru a o strecura sau pentru a face leșie Si: cenușar. 4 Pânză rară folosită ca sedilă². 5 (Reg; îf selnic) Basma murdară, închisă la culoare (și murdară). 6 (Reg; Îf selnic) Unealtă de pescuit asemănătoare cu leasa.

țănec sn vz senic

țănic^[1] sn vz senic

țânic i [At: ALRT II, 132 / E: fo] (Trs) Cuvânt care imită: 1 Sunete reflexe. 2 Strigăte ascuțite. 3 Zgomote ascuțite.

sénic și sélnic n, pl. e (bg. sĭennik, umbrar). Olt. Pînză groasă care se întinde peste cămășĭ cînd le puĭ în pîrlăŭ și pe care se pune cenușă.

tanic adj. m., pl. tanici; f. tanică, pl. tanice

!tanic adj. m., pl. tanici; f. tanică, pl. tanice

tanic adj. m., pl. tanici; f. sg. tanică, pl. tanice

senic (-ce), s. n. – 1. Pînză în care se prepară cenușa pentru leșie. – 2. Cîrpă, bucată de pînză. – Var. selnic. Origine îndoielnică. Cum servește la înălbirea rufelor, ar veni din sineli „a albi rufele cu amidon”, bg. sinjă, cf. sineală. Se folosește în Olt. Legătura cu bg. sĭennik „umbrar” (Scriban) pare dubioasă.

TANIC adj. v. taninos.

TANIC adj. (CHIM.) taninos. (Soluție ~.)

SENIC s. v. prosop, șervet, ștergar.

senic s. v. PROSOP. ȘERVET. ȘTERGAR.

senic s.n. (reg.) 1. țesătură de cânepă (pentru rufe de corp, prosoape, fețe de masă etc.). 2. ștergar făcut din țesătură de cânepă. 3. bucată de pânză în care se pune cenușa pentru leșie, cenușar; pânză rară pentru sedilă. 4. (în forma: selnic) basma închisă la culoare (și murdară). 5. (în forma: selnic) unealtă de pescuit asemănătoare cu leasa.