opțiuni
  • info

4 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TANGARA, tangarale, s. f. (Înv.) Instrument muzical turcesc cu coarde, asemănător cu țambalul. – Et. nec.

TANGARA, tangarale, s. f. (Înv.) Instrument muzical turcesc cu coarde, asemănător cu țambalul. – Et. nec.

tangara sf [At: MAT. FOLK. 513 / Pl: ~le / E: nct] (Înv) Instrument muzical turcesc cu coarde, asemănător cu țambalul.

TANGARA, tangarale, s. f. (Învechit) Instrument muzical turcesc cu coarde, asemănător cu țambalul. Tangara cu tambura Să-i mai dreagă inima. PĂSCULESCU, L. P. 298.

TANGARA s. f. pasăre din regiunea tropicală a Americii de Sud, de mărimea unei vrăbii, cu ciocul scurt, conic și ascuțit la vârf și penajul viu colorat. (< fr. tangara)

TANGA, pers. 3 tanghează, vb. I. Intranz. (Despre nave, aeronave) A fi în tangaj. – Din fr. tanguer.

TANGA, pers. 3 tanghează, vb. I. Intranz. (Despre nave, aeronave) A fi în tangaj. – Din fr. tanguer.

tanga1 vi [At: TUDORAN, O. 415 / Pzi: 3 ~nghează / E: fr tanguer] (D. nave, aeronave) A fi în tangaj.

țagăl sn vz țaigăr

țagăr sn vz țaigăr

țagără sf vz țaigăr

țagră2 sf vz țaigăr

țaig3 sn vz țaigăr

țaigăl sn vz țaigăr

țaigăr sn [At: CADE / V: țaig (Pl: țaiguri), ~ăl, țaighiș, țagăl, țagăr, țagără (Pl: țagăre, țăgări), țagră (Pl: țăgri), țangără sf, țegher / Pl: ~e, țaighere, ~uri / E: ger Zeiger] 1 (Reg) Arătător la ceasornic Si: limbă, (reg) manoș. 2 (Ban) Limba pendulului.

țaighiș sn vz țaigăr

țangără sf vz țaigăr

țegher sn vz țaigăr

TANGA vb. I. intr. (Despre nave, avioane) A avea o mișcare de balans în sens longitudinal; a avea tangaj. [Cf. fr. tanguer].

TANGA vb. intr. (despre nave, avioane) a avea tangaj. (< fr. tanguer)

A TANGA pers. 3 tanghează intranz. (despre nave, avioane) A balansa în sens longitudinal. /<fr. tanguer

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tangara (înv.) s. f., art. tangaraua, g.-d. art. tangaralei; pl. tangarale

tangara (înv.) s. f., art. tangaraua, g.-d. art. tangaralei; pl. tangarale, art. tangaralele

tangara s. f., art. tangaraua, g.-d. art. tangaralei; pl. tangarale

tanga vb., ind. prez. 3 sg. tanghează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚAGĂR s. v. arătător, limbă.

țagăr s. v. ARĂTĂTOR. LIMBĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

țagăr (-re), s. n. – (Banat) Arătător de ceas. Germ. Zeiger (Candrea).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țaigăr, țaigăre, s.n. (reg.) arătător la ceas, limbă; manoș.

țaigăr, țaigăre, s.n. – (reg.) Arătător la ceasornic (Maram. din dreapta Tisei). – Din germ. Zeiger „indicator, arătător (la ceas)” (MDA).

țaigăr, -e, s.n. – Arătător la ceasornic. Termen atestat în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT) și în zona Banatului (Mihai 2007). – Din germ. Zeiger „indicator”.

Intrare: tangara (muz.)
tangara1 (--'-) substantiv feminin
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tangara
  • tangaraua
plural
  • tangarale
  • tangaralele
genitiv-dativ singular
  • tangarale
  • tangaralei
plural
  • tangarale
  • tangaralelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: tangara (zool.)
tangara2 (-'--) substantiv feminin
substantiv feminin (F159)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tangara
  • tangara
plural
  • tangare
  • tangarele
genitiv-dativ singular
  • tangare
  • tangarei
plural
  • tangare
  • tangarelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: tanga (vb.)
verb (V205)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tanga
  • tangare
  • tangat
  • tangatu‑
  • tangând
  • tangându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • tanghează
 (să)
  • tangheze
  • tanga
  • tangă
  • tangase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • tanghează
 (să)
  • tangheze
  • tangau
  • tangară
  • tangaseră
Intrare: țaigăr
țaigăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țagăl
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țagăr
  • țagărul
  • țagăru‑
plural
  • țagăre
  • țagărele
genitiv-dativ singular
  • țagăr
  • țagărului
plural
  • țagăre
  • țagărelor
vocativ singular —
plural —
țagără
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țaigăl
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țaighiș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țangără
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țegher
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tangara, tangaralesubstantiv feminin

  • 1. învechit Instrument muzical turcesc cu coarde, asemănător cu țambalul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tangara cu tambura Să-i mai dreagă inima. PĂSCULESCU, L. P. 298. DLRLC
etimologie:

tangara, tangaresubstantiv feminin

  • 1. Pasăre din regiunea tropicală a Americii de Sud, de mărimea unei vrăbii, cu ciocul scurt, conic și ascuțit la vârf și penajul viu colorat. MDN '00
etimologie:

tangaverb

  • 1. (Despre nave, aeronave) A fi în tangaj. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.