țaigăr sn [At: CADE / V: țaig (Pl: țaiguri), ~ăl, țaighiș, țagăl, țagăr, țagără (Pl: țagăre, țăgări), țagră (Pl: țăgri), țangără sf, țegher / Pl: ~e, țaighere, ~uri / E: ger Zeiger] 1 (Reg) Arătător la ceasornic Si: limbă, (reg) manoș. 2 (Ban) Limba pendulului.

țagăl sn vz țaigăr

țagăr sn vz țaigăr

țagără sf vz țaigăr

țagră² sf vz țaigăr

țaig³ sn vz țaigăr

țaigăl sn vz țaigăr

țaighiș sn vz țaigăr

țangără sf vz țaigăr

țegher sn vz țaigăr

ȚAGĂR s. v. arătător, limbă.

țagăr s. v. ARĂTĂTOR. LIMBĂ.

țagăr (-re), s. n. – (Banat) Arătător de ceas. Germ. Zeiger (Candrea).

țaigăr, țaigăre, s.n. (reg.) arătător la ceas, limbă; manoș.

țaigăr, țaigăre, s.n. – (reg.) Arătător la ceasornic (Maram. din dreapta Tisei). – Din germ. Zeiger „indicator, arătător (la ceas)” (MDA).

țaigăr, -e, s.n. – Arătător la ceasornic. Termen atestat în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT) și în zona Banatului (Mihai 2007). – Din germ. Zeiger „indicator”.