tangaj sn [At: ALEXI, W. / Pl: ~e / E: fr tangage] Mișcare alternativă de înclinare a unei nave sau a unei aeronave ori a unui vehicul feroviar, efectuată în jurul unei axe perpendiculare pe direcția de mers Si: balansare, oscilare.

TANGAJ, tangaje, s. n. (În opoziție cu ruliu) Mișcare alternativă de înclinare a unui vehicul, mai ales a unei nave sau a unei aeronave, în jurul unei axe transversale față de direcția lor în mers. În tangajul corăbiei... nu o dată i se întîmplă să se scufunde. TUDORAN, P. 451. Se legăna dublu, ca pe un vas bîntuit de ruliu și tangaj. C. PETRESCU, Î. II 191.

TANGAJ s.n. Balansare, oscilare în sens longitudinal a unei nave, a unui avion, provocată de valuri sau de vînt. [Pl. -je, -juri. / < fr. tangage].

TANGAJ s. n. mișcare de balans în sens longitudinal al unei (aero)nave, provocată de valuri sau de vânt. (< fr. tangage)

*tangáj n., pl. e (fr. tangage). Mar. Legănarea corăbiiĭ în lungime.

tangaj s. n., pl. tangaje

tangaj s. n., pl. tangaje

tangaj s. n., pl. tangaje

tangaj

TANGAJ mișcare oscilatorie longitudinală, în jurul axului ce trece prin centrul de greutate al aeronavei (sau a parașutistului în cădere liberă), influențând negativ stabilitatea aparatului și condițiile de tragere cu armamentul de bord.