2 intrări

9 definiții

TANGÁJ, tangaje, s. n. Mișcare oscilatorie de înclinare a unei nave, a unei aeronave sau a unui vehicul feroviar, efectuată în jurul unei axe transversale. – Din fr. tangage.

TANGÁJ, tangaje, s. n. Mișcare oscilatorie de înclinare a unei nave, a unei aeronave sau a unui vehicul feroviar, efectuată în jurul unei axe transversale. – Din fr. tangage.

TANGÁJ, tangaje, s. n. (În opoziție cu ruliu) Mișcare alternativă de înclinare a unui vehicul, mai ales a unei nave sau a unei aeronave, în jurul unei axe transversale față de direcția lor în mers. În tangajul corăbiei... nu o dată i se întîmplă să se scufunde. TUDORAN, P. 451. Se legăna dublu, ca pe un vas bîntuit de ruliu și tangaj. C. PETRESCU, Î. II 191.

tangáj s. n., pl. tangáje

tangáj s. n., pl. tangáje

TANGÁJ s.n. Balansare, oscilare în sens longitudinal a unei nave, a unui avion, provocată de valuri sau de vânt. [Pl. -je, -juri. / < fr. tangage].

TANGÁJ s. n. mișcare de balans în sens longitudinal al unei (aero)nave, provocată de valuri sau de vânt. (< fr. tangage)

*tangáj n., pl. e (fr. tangage). Mar. Legănarea corăbiiĭ în lungime.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

TANGAJ mișcare oscilatorie longitudinală, în jurul axului ce trece prin centrul de greutate al aeronavei (sau a parașutistului în cădere liberă), influențând negativ stabilitatea aparatului și condițiile de tragere cu armamentul de bord.

Intrare: tangaj (pl. -e)
tangaj (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tangaj tangajul
plural tangaje tangajele
genitiv-dativ singular tangaj tangajului
plural tangaje tangajelor
vocativ singular
plural
Intrare: tangaj (pl. -uri)
tangaj (pl. -uri)
substantiv neutru (N24) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tangaj tangajul
plural tangajuri tangajurile
genitiv-dativ singular tangaj tangajului
plural tangajuri tangajurilor
vocativ singular
plural