8 definiții pentru tandaluță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TANDALÚȚĂ, tandaluțe, s. f. (Reg.) Scândurică prevăzută la ambele capete cu câte un vârf de cui, cu care se fixează pânza la războiul de țesut ca să nu se strângă. – Et. nec.

tandaluță sf [At: COMAN, GL. / Pl: ~țe / E: nct] (Reg) Tindeche1 (1).

TANDALÚȚĂ, tandaluțe, s. f. Scândurică prevăzută la ambele capete cu câte un vârf de cui, cu care se fixează pânza la războiul de țesut ca să nu se strângă. – Et. nec.

TANDALÚȚĂ, tandaluțe, s. f. (Regional) Scîndurică prevăzută la ambele capete cu cîte un vîrf de cui, cu care se fixează pînza în războiul de țesut, ca să nu se strîngă. V. tindeche.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tandalúță (reg.) s. f., g.-d. art. tandalúței; pl. tandalúțe

tandalúță s. f., g.-d. art. tandalúței; pl. tandalúțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: tandaluță
tandaluță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tandaluță
  • tandaluța
plural
  • tandaluțe
  • tandaluțele
genitiv-dativ singular
  • tandaluțe
  • tandaluței
plural
  • tandaluțe
  • tandaluțelor
vocativ singular
plural

tandaluță

  • 1. regional Scândurică prevăzută la ambele capete cu câte un vârf de cui, cu care se fixează pânza la războiul de țesut ca să nu se strângă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: tindeche

etimologie: