9 definiții pentru tandaluță
Explicative DEX
TANDALUȚĂ, tandaluțe, s. f. (Reg.) Scândurică prevăzută la ambele capete cu câte un vârf de cui, cu care se fixează pânza la războiul de țesut ca să nu se strângă. – Et. nec.
tandaluță sf [At: COMAN, GL. / Pl: ~țe / E: nct] (Reg) Tindeche1 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TANDALUȚĂ, tandaluțe, s. f. Scândurică prevăzută la ambele capete cu câte un vârf de cui, cu care se fixează pânza la războiul de țesut ca să nu se strângă. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cornel
- acțiuni
TANDALUȚĂ, tandaluțe, s. f. (Regional) Scîndurică prevăzută la ambele capete cu cîte un vîrf de cui, cu care se fixează pînza în războiul de țesut, ca să nu se strîngă. V. tindeche.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
tandaluță (reg.) s. f., g.-d. art. tandaluței; pl. tandaluțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tandaluță (reg.) s. f., g.-d. art. tandaluței; pl. tandaluțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tandaluță s. f., g.-d. art. tandaluței; pl. tandaluțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
TANDALUȚĂ s. v. tindeche.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tandaluță s. v. TINDECHE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
tandaluță, tandaluțesubstantiv feminin
- 1. Scândurică prevăzută la ambele capete cu câte un vârf de cui, cu care se fixează pânza la războiul de țesut ca să nu se strângă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: tindeche
etimologie:
- DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.