5 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tanca vt [At: DN3 / Pzi: ~nchez / E: ger tanken, eg tank] (Rar) A aproviziona un (auto)vehicul cu carburant.

TANCÁ vb. I. tr. (Rar) A aproviziona un (auto)vehicul cu carburant. [P.i. -chez. / < germ. tanken, engl. tank].

ȚẤNCĂ, țânce, s. f. (Rar) Fetiță, copiliță. – Din țânc.

tanc1 sn [At: C. PETRESCU, Î. II, 117 / Pl: ~uri / E: fr tank, ger Tank, eg tank] 1 Autovehicul de luptă blindat, cu roțile montate pe șenile, înzestrat cu tunuri, mitraliere etc., care poate străbate terenuri accidentate. 2 (Îs) ~ amfibiu Tanc1 (1) care se poate deplasa și pe apă. 3 Rezervor făcut din tablă1 sau din oțel pentru depozitarea sau transportarea lichidelor. 4 (Pex) Vehicul înzestrat cu tanc (3). 5 (Îs) ~ petrolier Navă folosită la transportul petrolului sau al derivatelor lui. 6 Vagonet metalic folosit în mine, cu capacitatea de o tonă. 7 (Fot) Cutie de plastic de construcție specială, în care se developează filme fotografice.

tancă1 sf [At: COMAN, GL. / Pl: ? / E: ns cf panc3] (Reg; șîc ~ca-panca) Om neghiob.

tancă2 sf [At: LEXIC REG. II, 122 / Pl: tănci / E: nct] (Buc) Lovitură dată cu palma1.

țancă1[1] af [At: BUD, P. P. 6, 83 / Pl: ? / E: ns cf țancoș] (Reg; csnp) Țanțoșă. corectată

  1. În original, greșit tipărit: țâncă1 LauraGellner

țâncă sf [At: SIMION DASC., LET. 6 / V: țin~ / Pl: ~nce, ~nci / E: țânc2 + -ă] 1 (Îrg) Femela țâncului (17). 2 (Fam) Fetișcană (1). 3 (Fam; pex) Fiică.

ȚÂNCĂ, țânce, s. f. (Fam.; rar) Fetiță, copiliță. – Tânc + suf. -ă.

ȚÎ́NCĂ, țînce, s. f. (Rar, mai ales depreciativ) Fetiță, copiliță. Cum, eu să nu mă însor pînă n-a crește țînca asta? PAMFILE, M. R. 28.

țînc și (lit.) ținc m. (ung. cenk, cățel, băĭetan, recrut). Est. Iron. Copil mic, prunc: ce cauțĭ cu țincu pin mulțimea asta? Țîncu (saŭ cățelu) pămîntuluĭ, V. cățel. – Și fem. țîncă, pl. e, cățeluță. V. ghitan și copleș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tancá vb., ind. prez. 1 sg. tanchéz, 3 sg. și pl. tancheáză

țấncă (rar) s. f., g.-d. art. țấncei; pl. țấnce

țâncă s. f., g.-d. art. țâncei; pl. țânce


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țâncă, țânce, s.f. (reg.) 1. (pop. și înv.) fetiță, copiliță. 2. (înv.) femela unui câine de talie mică.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Tanc/a, -o, -i, -iu, -u, -ulĭ v. Stan III A 3, 4, 6, B 5.

Intrare: Tanca
Tanca nume propriu
nume propriu (I3)
  • Tanca
Intrare: tanca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tanca
  • tancare
  • tancat
  • tancatu‑
  • tancând
  • tancându‑
singular plural
  • tanchea
  • tancați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tanchez
(să)
  • tanchez
  • tancam
  • tancai
  • tancasem
a II-a (tu)
  • tanchezi
(să)
  • tanchezi
  • tancai
  • tancași
  • tancaseși
a III-a (el, ea)
  • tanchea
(să)
  • tancheze
  • tanca
  • tancă
  • tancase
plural I (noi)
  • tancăm
(să)
  • tancăm
  • tancam
  • tancarăm
  • tancaserăm
  • tancasem
a II-a (voi)
  • tancați
(să)
  • tancați
  • tancați
  • tancarăți
  • tancaserăți
  • tancaseți
a III-a (ei, ele)
  • tanchea
(să)
  • tancheze
  • tancau
  • tanca
  • tancaseră
Intrare: tancă
tancă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țancă
țancă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țâncă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâncă
  • țânca
plural
  • țânce
  • țâncele
genitiv-dativ singular
  • țânce
  • țâncei
plural
  • țânce
  • țâncelor
vocativ singular
  • țâncă
  • țânco
plural
  • țâncelor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țâncă

etimologie:

  • țânc
    surse: DEX '09
  • țânc + sufix -ă.
    surse: DEX '98