opțiuni
  • info

5 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tanca vt [At: DN3 / Pzi: ~nchez / E: ger tanken, eg tank] (Rar) A aproviziona un (auto)vehicul cu carburant.

TANCA vb. I. tr. (Rar) A aproviziona un (auto)vehicul cu carburant. [P.i. -chez. / < germ. tanken, engl. tank].

ȚÂNCĂ, țânce, s. f. (Rar) Fetiță, copiliță. – Din țânc.

tanc2 i vz tang

tanc1 sn [At: C. PETRESCU, Î. II, 117 / Pl: ~uri / E: fr tank, ger Tank, eg tank] 1 Autovehicul de luptă blindat, cu roțile montate pe șenile, înzestrat cu tunuri, mitraliere etc., care poate străbate terenuri accidentate. 2 (Îs) ~ amfibiu Tanc1 (1) care se poate deplasa și pe apă. 3 Rezervor făcut din tablă1 sau din oțel pentru depozitarea sau transportarea lichidelor. 4 (Pex) Vehicul înzestrat cu tanc (3). 5 (Îs) ~ petrolier Navă folosită la transportul petrolului sau al derivatelor lui. 6 Vagonet metalic folosit în mine, cu capacitatea de o tonă. 7 (Fot) Cutie de plastic de construcție specială, în care se developează filme fotografice.

tancă1 sf [At: COMAN, GL. / Pl: ? / E: ns cf panc3] (Reg; șîc ~ca-panca) Om neghiob.

tancă2 sf [At: LEXIC REG. II, 122 / Pl: tănci / E: nct] (Buc) Lovitură dată cu palma1.

țancă1[1] af [At: BUD, P. P. 6, 83 / Pl: ? / E: ns cf țancoș] (Reg; csnp) Țanțoșă. corectat(ă)

  1. În original, greșit tipărit: țâncă1 — LauraGellner

țâncă sf [At: SIMION DASC., LET. 6 / V: țin~ / Pl: ~nce, ~nci / E: țânc2 + -ă] 1 (Îrg) Femela țâncului (17). 2 (Fam) Fetișcană (1). 3 (Fam; pex) Fiică.

țincă sf vz țâncă

ȚÂNCĂ, țânce, s. f. (Fam.; rar) Fetiță, copiliță. – Tânc + suf. -ă.

ȚÎNCĂ, țînce, s. f. (Rar, mai ales depreciativ) Fetiță, copiliță. Cum, eu să nu mă însor pînă n-a crește țînca asta? PAMFILE, M. R. 28.

ȚINCĂ s.f. v. țîncă.

ȚÎNCĂ s.f. (Mold.) Cățelușă. Ș-au pus acei ape numele Moldova, pre numele unii țînci ce s-au înecatu într-acea apă, ce o au chemat pe țîncă Molda. URECHE; cf. N. COSTIN, apud TDRG.- Variante: țincă (N. COSTIN, apud TDRG). . Etimologie: țînc + suf. -ă. Vezi și țincșor, țînc.

țînc și (lit.) ținc m. (ung. cenk, cățel, băĭetan, recrut). Est. Iron. Copil mic, prunc: ce cauțĭ cu țincu pin mulțimea asta? Țîncu (saŭ cățelu) pămîntuluĭ, V. cățel. – Și fem. țîncă, pl. e, cățeluță. V. ghitan și copleș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tanca vb., ind. prez. 1 sg. tanchez, 3 sg. și pl. tanchează

țâncă (rar) s. f., g.-d. art. țâncei; pl. țânce

țâncă (rar) s. f., g.-d. art. țâncei; pl. țânce

țâncă s. f., g.-d. art. țâncei; pl. țânce

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țâncă, țânce, s.f. (reg.) 1. (pop. și înv.) fetiță, copiliță. 2. (înv.) femela unui câine de talie mică.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Tanc/a, -o, -i, -iu, -u, -ulĭ v. Stan III A 3, 4, 6, B 5.

Intrare: Tanca
Tanca nume propriu
nume propriu (I3)
  • Tanca
Intrare: tanca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tanca
  • tancare
  • tancat
  • tancatu‑
  • tancând
  • tancându‑
 singular plural
  • tanchează
  • tancați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tanchez
 (să)
  • tanchez
  • tancam
  • tancai
  • tancasem
a II-a (tu)
  • tanchezi
 (să)
  • tanchezi
  • tancai
  • tancași
  • tancaseși
a III-a (el, ea)
  • tanchează
 (să)
  • tancheze
  • tanca
  • tancă
  • tancase
plural I (noi)
  • tancăm
 (să)
  • tancăm
  • tancam
  • tancarăm
  • tancaserăm
  • tancasem
a II-a (voi)
  • tancați
 (să)
  • tancați
  • tancați
  • tancarăți
  • tancaserăți
  • tancaseți
a III-a (ei, ele)
  • tanchează
 (să)
  • tancheze
  • tancau
  • tancară
  • tancaseră
Intrare: tancă
tancă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țancă
țancă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țâncă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țâncă
  • țânca
plural
  • țânce
  • țâncele
genitiv-dativ singular
  • țânce
  • țâncei
plural
  • țânce
  • țâncelor
vocativ singular
  • țâncă
  • țânco
plural
  • țâncelor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tanca, tanchezverb

  • 1. rar A aproviziona un (auto)vehicul cu carburant. DN
etimologie:

țâncă, țâncesubstantiv feminin

  • 1. rar Copiliță, fetiță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: copiliță fetiță
    • format_quote Cum, eu să nu mă însor pînă n-a crește țînca asta? PAMFILE, M. R. 28. DLRLC
etimologie:
  • țânc DEX '09
  • țânc + sufix -ă. DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.