2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TANÁNT, tananți, s. m. Substanță chimică, anorganică sau organică, naturală sau sintetică, care are proprietatea de a tăbăci pieile crude; p. ext. materie primă naturală care conține o astfel de substanță. ◊ (Adjectival) Material tanant. – Din fr. tannant.

TANÁNT, tananți, s. m. Substanță chimică, anorganică sau organică, naturală sau sintetică, care are proprietatea de a tăbăci pieile crude; p. ext. materie primă naturală care conține o astfel de substanță. ◊ (Adjectival) Material tanant. – Din fr. tannant.

TANÁNT, tananți, s. m. Substanță aflată în diverse materii prime sau fabricată industrial și avînd proprietatea de a tăbăci pielea; p. ext. materie primă naturală care conține o astfel de substanță. Tananții sintetici, făcuți adeseori din produsele secundare nevalorificate ale altor industrii... prezintă și un preț de revenire redus. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 10/2.

TANÁNT, -Ă adj. Care conține acid tanic. // s.m. (Chim.) Substanță care are însușirea de a tăbăci pielea; (p. ext.) materie primă naturală care conține o astfel de substanță. [< fr. tannant].

TANÁNT s. m. substanță vegetală sau sintetică la tăbăcirea pieilor crude. (< fr. tannant)

TANÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre substanțe, materiale) Care are proprietatea de a tăbăci pielea. /<fr. tannant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tanánt s. m., pl. tanánți

tanánt s. m., pl. tanánți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TANÁNT s. (CHIM.) (rar) sumac. (~ pentru tăbăcirea pieilor crude.)

TANANT s. (CHIM.) (rar) sumac. (~ pentru tăbăcirea pieilor crude.)

Intrare: tanant (adj.)
tanant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tanant
  • tanantul
  • tanantu‑
  • tanantă
  • tananta
plural
  • tananți
  • tananții
  • tanante
  • tanantele
genitiv-dativ singular
  • tanant
  • tanantului
  • tanante
  • tanantei
plural
  • tananți
  • tananților
  • tanante
  • tanantelor
vocativ singular
plural
Intrare: tanant (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tanant
  • tanantul
  • tanantu‑
plural
  • tananți
  • tananții
genitiv-dativ singular
  • tanant
  • tanantului
plural
  • tananți
  • tananților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)