2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TAMBURINÁ, tamburinez, vb. I. Tranz. (Livr.) A bate (cu degetele) ușor și ritmic ceva. – Din fr. tambouriner.

TAMBURINÁ, tamburinez, vb. I. Tranz. (Livr.) A bate (cu degetele) ușor și ritmic ceva. – Din fr. tambouriner.

tamburina vi [At: TEODOREANU, M. II, 364 / Pzi: ~nez / E: tamburină] (Liv) A bate (cu degetele) ușor și ritmic în ceva.

TAMBURINÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A tambura. [< fr. tambouriner].

TAMBURINÁ vb. intr. a tambura (II). (< fr. tambouriner)

TAMBURÍN s. n. v. tamburină.

TAMBURÍNĂ, tamburine, s. f. Instrument muzical popular, folosit pentru acompanierea ritmică a dansului în Spania, Italia și în Orient, de forma unei tobe mici, portative, cu pielea întinsă pe o singură parte și cu plăci de metal sau cu zurgălăi de jur-împrejur. [Var.: tamburín s. n.] – Din fr. tambourin, it. tamburino.

tamburi sf [At: BARCIANU / Pl: ~ne / E: fr tambourin] 1 Vechi instrument muzical de forma unei tobe mici, cu pielea întinsă numai pe o singură parte, cu mici talgere sau cu clopoței împrejur, folosit pentru acompanierea ritmică a dansului în Spania, Italia și în Orient Si: tamburiță. 2 (Îe) A bate ~na (pe ceva) A bate ritmic în ceva Si: a tamburina. 3 (Îvr) „Gherghef rotund”.

TAMBURÍNĂ, tamburine, s. f. Instrument muzical popular, folosit pentru acompanierea ritmică a dansului în Spania, Italia și în Orient, de forma unei tobe mici, portative, cu pielea întinsă pe o singură parte și cu plăci de metal sau cu zurgălăi de jur împrejur. [Var.: tamburín s. n.] – Din fr. tambourin, it. tamburino.

TAMBURÍNĂ, tamburine, s. f. Instrument muzical de forma unei tobe, cu pielea întinsă numai pe o singură parte, iar de jur împrejur cu plăci de metal sau zurgălăi prinși de un cerc; dairea.

TAMBURÍNĂ s.f. Instrument muzical în formă de tobă, cu pielea întinsă pe o singură parte și cu zurgălăi pe margine, la care se cântă lovindu-l cu mâna. [Var. tamburin s.n. / < fr. tambourin, it. tamburino].

TAMBURÍNĂ s. f. instrument muzical, tobă mică cu pielea întinsă pe o singură parte și cu plăcuțe metalice sau clopoței pe margine, la care sunetele se obțin prin agitare în aer sau prin lovire cu mâna. (< fr. tambourin, it. tamburino)

TAMBURÍNĂ ~e f. Tobă portativă de dimensiuni mici, care se bate cu mâna, având pielea întinsă pe o singură parte și prevăzută de jur împrejur cu plăci de metal sau cu zurgălăi; dairea. /<fr. tambourin, it. tamburino

tamburină f. un fel de gherghef rotund.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tamburiná vb., ind. prez. 1 sg. tamburinéz, 3 sg. și pl. tamburineáză

tamburínă s. f., g.-d. art. tamburínei; pl. tamburíne

tamburínă s. f., g.-d. art. tamburínei; pl.tamburíne


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tamburină, instrument de percuție idiofon străvechi, semnalat încă din antichitate. Este figurată pe basoreliefurile din piramidele egiptene și menționată în scrierile romane, din care reiese că era folosită în dansurile fetelor. De asemenea o găsim în muzica unor popoare vechi din Orient: la chinezi (topai), la evrei (thop), la indieni (kangari), precum și în muzica fostelor seraiuri turcești. De multe sec. este instr. pop. în Italia, Spania, Franța, Azerbaidjan, Georgia și nelipsită în dansurile țigănești. Deși un instr. atât de pop., t. a fost introdusă în muzica cultă abia în prima jumătate a sec. 19 (în opera Oberon de Weber). În orch. simf. se folosesc două feluri de t.: a) t. cu talgere (it.tamburo basco, tamburino; sp. pandero; fr. tambour de Basque; engl. tambourine, timbrel; germ. Tamburin, Schellentrommel) și b) t. fără talgere (it. tamburello (senza sonagli); fr. tamburin (à main), tambour sur cadre; engl. hand drum; germ. Handtrommel, Rahmentrommel). Instr. constă dintr-o membrană montată pe o ramă rotundă din lemn, cu sau fără talgere. Sunetul se obține în mai multe feluri: agitând instr. cu mâna, lovind membrana cu podul palmei, frecând-o cu degetul mare sau lovind-o cu baghetele (2) de tobă* mică sau cu măturele*.

Intrare: tamburina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tamburina
  • tamburinare
  • tamburinat
  • tamburinatu‑
  • tamburinând
  • tamburinându‑
singular plural
  • tamburinea
  • tamburinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tamburinez
(să)
  • tamburinez
  • tamburinam
  • tamburinai
  • tamburinasem
a II-a (tu)
  • tamburinezi
(să)
  • tamburinezi
  • tamburinai
  • tamburinași
  • tamburinaseși
a III-a (el, ea)
  • tamburinea
(să)
  • tamburineze
  • tamburina
  • tamburină
  • tamburinase
plural I (noi)
  • tamburinăm
(să)
  • tamburinăm
  • tamburinam
  • tamburinarăm
  • tamburinaserăm
  • tamburinasem
a II-a (voi)
  • tamburinați
(să)
  • tamburinați
  • tamburinați
  • tamburinarăți
  • tamburinaserăți
  • tamburinaseți
a III-a (ei, ele)
  • tamburinea
(să)
  • tamburineze
  • tamburinau
  • tamburina
  • tamburinaseră
Intrare: tamburină
tamburină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tamburi
  • tamburina
plural
  • tamburine
  • tamburinele
genitiv-dativ singular
  • tamburine
  • tamburinei
plural
  • tamburine
  • tamburinelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tamburin
  • tamburinul
  • tamburinu‑
plural
  • tamburine
  • tamburinele
genitiv-dativ singular
  • tamburin
  • tamburinului
plural
  • tamburine
  • tamburinelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tamburina

  • 1. livresc A bate (cu degetele) ușor și ritmic ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: tambura

etimologie:

tamburină tamburin

  • 1. Instrument muzical popular, folosit pentru acompanierea ritmică a dansului în Spania, Italia și în Orient, de forma unei tobe mici, portative, cu pielea întinsă pe o singură parte și cu plăci de metal sau cu zurgălăi de jur-împrejur.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: dairea

etimologie: