2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tambura vi [At: REBREANU, P. S. 57 / Pzi: ~rez / E: tambur] (Rar) 1 A bate în tobă (1). 2 (Pex) A bate ușor și ritmic în ceva.

TAMBURÁ, tamburez, vb. I. Intranz. (Rar) A bate toba; p. ext. a bate ușor și ritmic în ceva. Căpitanul Klapka începu într-un tîrziu să tambureze ușor cu degetele pe masă. REBREANU, P. S. 57.

TAMBURÁ, tamburez, vb. I. Intranz. (Rar) A bate toba; p. ext. a bate ușor și ritmic în ceva. – Din tambur.

TAMBURÁ vb. I. intr. (Italienism) A bate toba; (p. ext.) a bate ușor și ritmic în ceva; a tamburina. [< it. tamburare].

TAMBURÁ vb. I. tr. a lustrui suprafața pieselor cu un abraziv. II. intr. a bate în tobă; (p. ext.) a bate ușor și ritmic în ceva; a tamburina. (< it. tamburare)

A TAMBURÁ ~éz intranz. rar 1) A bate toba. 2) A lovi ușor și ritmic într-un obiect tare, producând sunete ca de tobă. /Din tambur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tamburá vb., ind. prez. 1 sg. tamburéz, 3 sg. tambureáză

Intrare: tamburare
tamburare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tamburare
  • tamburarea
plural
  • tamburări
  • tamburările
genitiv-dativ singular
  • tamburări
  • tamburării
plural
  • tamburări
  • tamburărilor
vocativ singular
plural
Intrare: tambura
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tambura
  • tamburare
  • tamburat
  • tamburatu‑
  • tamburând
  • tamburându‑
singular plural
  • tamburea
  • tamburați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tamburez
(să)
  • tamburez
  • tamburam
  • tamburai
  • tamburasem
a II-a (tu)
  • tamburezi
(să)
  • tamburezi
  • tamburai
  • tamburași
  • tamburaseși
a III-a (el, ea)
  • tamburea
(să)
  • tambureze
  • tambura
  • tambură
  • tamburase
plural I (noi)
  • tamburăm
(să)
  • tamburăm
  • tamburam
  • tamburarăm
  • tamburaserăm
  • tamburasem
a II-a (voi)
  • tamburați
(să)
  • tamburați
  • tamburați
  • tamburarăți
  • tamburaserăți
  • tamburaseți
a III-a (ei, ele)
  • tamburea
(să)
  • tambureze
  • tamburau
  • tambura
  • tamburaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tambura

  • 1. rar A bate toba.
    surse: DLRLC DN

etimologie:

  • tambur
    surse: DLRM