talasofobie sf [At: DN² / Pl: ~ii / E: fr thalassophobie] Frică de mare.

TALASOFOBIE s.f. Teamă patologică de mare, fobie a mării. [Gen. -iei. / < fr. thalassophobie, cf. gr. thalassa – mare, phobos – teamă].

TALASOFOBIE s. f. teamă patologică de mare. (< fr. thalassophobie)

TALASOFOBIE f. Fobie a talazurilor. /<fr. thalassophobie

talasofobie s. f., art. talasofobia, g.-d. talasofobii, art. talasofobiei

talasofobie s. f., art. talasofobia, g.-d. talasofobii, art. talasofobiei

talasofobie s. f., art. talasofobia, g.-d. talasofobii, art. talasofobiei

TALASO- „mare, ocean; marin, pelagic”. ◊ gr. thalassa „marea” > fr. thalasso-, germ. id., engl. id., it. talasso- > rom. talaso-. □ ~crație (v. -crație), s. f., putere întemeiată pe supremație maritimă; ~fil (v. -fil₁), adj., (despre plante) care crește în apa mărilor; ~fite (v. -fit), s. f. pl., 1. Alge marine. 2. Plante maritime; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de valurile mării; ~geneză (v. -geneză), s. f., procesul de formare a mărilor și oceanelor; sin. talatogeneză; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a mărilor și oceanelor; ~id (v. -id), adj., (despre specii animale marine) care a pătruns în apele dulci prin migrație; ~metru (v. -metru₁), s. n., sondă marină; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare terapeutică a băilor de mare și a climatului marin; ~toci (v. -toc), adj., s. m. pl., (pești) care migrează din fluvii în mare, în vederea reproducerii.